2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUTÁRE, mutări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) muta și rezultatul ei; mutat. 2. (Spec.) Deplasare a pieselor făcută alternativ de adversari în cursul unei partide de șah. – V. muta.

MUTÁRE, mutări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) muta și rezultatul ei; mutat. 2. (Spec.) Deplasare a pieselor făcută alternativ de adversari în cursul unei partide de șah. – V. muta.

mutare sf [At: PSALT. HUR. 14v/6 / Pl: ~tări / E: muta] 1 Pornire. 2 Deplasare. 3 Transferare. 4 (Înv) Emigrare. 5 (Înv) Exil. 6 (Înv) Transmitere a unei proprietăți, a unui bun Si: mutat1 (6). 7 (Reg) Strămutare a unei stâne sau a unei târle dintr-un loc de păscut în altul, pentru gunoirea unui loc Si: mutat1 (7). 8 (Reg) Pământ nelucrat care servește ca pășune Si: arșiță, imaș, suhat. 9 (Reg) Stână. 10 (Reg; prc) Parte a stânei unde se ține laptele. 11 (Reg) Construcție temporară, constând dintr-o colibă și o strungă cu un ocol. 12 (Reg) Adăpost al ciobanilor de la munte. 13 (Înv; pgn) Adăpost. 14 (Înv; pgn) Locuință. 15 Mișcare a unei piese la jocul de șah Si: mutat1 (8). 16 (Înv; fig; cu determinări ca: „din această viață”, „dintre cei vii” etc.) Moarte (1). 17 (Ccr) Schimbare de locuință, de domiciliu, de sediu Si: mutat1 (12) (reg) mutătură (1). 18 (Înv; pgn) Înlocuire cu altceva sau cu altcineva Si: mutat1 (13). 19 Schimbare a serviciului unei persoane Si: mutat1 (14). 20 (Olt) Abatere sau secare totală sau parțială a albiei unui râu sau pârâu, pentru a prinde cu ușurință peștii și racii rămași pe fundul albiei Si: mutat1 (15). 21 (Înv) Transformare. 22 (Reg) Fiecare dintre găurile din partea de sus a fiularelor de la jug, cu ajutorul cărora se potrivește mărimea locului pentru gâtul vitei înjugate.

MUTÁRE, mutări, s. f. Acțiunea de a (se) muta și rezultatul ei; schimbare a locului de așezare, a locuinței. Pe urmă a adus vorba despre situația lor veșnic nesigură, cu mutări și chirii exagerate. C. PETRESCU, A. 422. ♦ (Concretizat) Locul unde se așază sau unde a fost așezată o tîrlă; pășune.

mutáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a saŭ de a te muta. Locu unde pășunează berbeciĭ (Suc.).

MUTÁ, mut, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca din locul în care se găsește și a (se) așeza în alt loc; a (se) deplasa; a (se) strămuta, a (se) transfera. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i muta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a-i trage (cuiva) o palmă cu putere, a lovi peste obraz. ♦ A (se) transfera dintr-un serviciu în altul. 2. Refl. A se stabili (cu locuința) în alt loc, a-și schimba domiciliul. 3. Tranz. (Înv. și pop.) A înlocui, a schimba (cu altceva sau cu altcineva); a modifica, a transforma. ♦ A schimba cursul, direcția. ◊ Expr. A-și muta gândul = a se răzgândi, a renunța. 4. (La jocul de șah) A efectua o mutare. – Lat. mutare.

MUTÁ, mut, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca din locul în care se găsește și a (se) așeza în alt loc; a (se) deplasa; a (se) strămuta, a (se) transfera. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i muta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a-i trage (cuiva) o palmă cu putere, a lovi peste obraz. ♦ A (se) transfera dintr-un serviciu în altul. 2. Refl. A se stabili (cu locuința) în alt loc, a-și schimba domiciliul. 3. Tranz. (Înv. și pop.) A înlocui, a schimba (cu altceva sau cu altcineva); a modifica, a transforma. ♦ A schimba cursul, direcția. ◊ Expr. A-și muta gândul = a se răzgândi, a renunța. 4. (La jocul de șah) A efectua o mutare. – Lat. mutare.

muta [At: PSALT. HUR. 44r/11 / Pzi: mut / E: ml mutare] 1-2 vtr (Îvp) A (se) mișca. 3-4 vtr (Îvp) A (se) urni din loc. 5-6 vtr (îvp) A (se) clătina. 7 vr (Trs; d. membrele corpului) A ieși din încheietură Si: a se luxa, a se scrânti. 8 vr (Pex) A pleca. 9 vr (Pex) A merge, apropiindu-se sau depărtându-se de un punct. 10-11 vtr A (se) mișca din locul în care se găsește și a (se) așeza în alt loc Si: a (se) deplasa, a (se) transfera, (pop) a (se) strămuta. 12 vt (Fam; îe) A-i ~ (cuiva) fălcile (sau căpriorii) A bate pe cineva tare, lovindu-l peste obraz. 13 vta Termen folosit pentru a îndemna un animal să schimbe piciorul în timp ce este muls, potcovit etc. 14 vt A transfera pe cineva cu serviciul în altă parte. 15 vt (Îvr) A alunga. 16 vt (Jur; înv) A transmite. 17 vr (Trs; Ban; d. boli) A fi contagios. 18 vt (Îvr; fig; udp „la”) A pune pe seama cuiva Si: a atribui. 19 vr (Îvr) A se referi. 20 vt (Reg) A pritoci vinul. 21 vt A schimba locul unei piese pe tabla de șah. 22 vt (Îvp; fig; cu determinări ca: „din viață”, „dintre cei vii”, „din această lume” etc.) A omorî. 23 vr (Îvp; fig) A muri1. 24 vr (Udp „în”, „la”, „pe”) A se așeza cu locuința în alt loc, a-și schimba domiciliul sau sediul. 25 vt (Fig; înv) A traduce. 26 vt (Îrg) A amâna. 27 vt (Îvp) A înlocui, a schimba cu altceva sau altcineva. 28 vr (Îvp) A se reîncarna. 29 vt (Îvp) A da altă direcție Si: a schimba. 30 vt (Îe) A(-și) ~ gândul A renunța la o idee, la un proiect etc. 31 vt (Îae) A se răzgândi. 32 vt (Îe) A ~ vorba (sau cuvântul) A da o interpretare greșită celor spuse de cineva Si: a răstălmăci. 33-34 vtr (Înv) A (se) transforma.

muța vt [At: LB / Pzi: muț / E: fo cf asmuța] (Trs; d. câini) 1 A întărâta. 2 A asmuți.

MUTÁ, mut, vb. I. 1. Tranz. A deplasa un lucru dintr-un loc în altul. După războiul cu Radu-vodă Basarab, măria-sa Ștefan mutase hotarul de la apa Trotușului cu mult mai la vale, pînă la apa Milcovului. SADOVEANU, F. J. 692. Vezi tu buțile aste două? Una-i cu apă, alta cu putere. Să le mutăm una-n locul alteia. EMINESCU, N. 10. Măi, bădițo, buze moi, Mută-ți casa lîngă noi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 48. ♦ (Popular) A schimba. Mă rog să mă ascultați, Vorba să nu mi-o mutați. SEVASTOS, N. 324. ◊ Expr. A-și muta gîndul = a se răzgîndi, a renunța. Te-ai gîndit iarăși să faci rost de cărțile din clasa întîia de liceu... Pe urmă ți-ai mutat gîndul.- Erai prea mare, pierduseși rîndul. PAS, Z. I 278. Ercule, dacă văzu care încotro merge treaba, își cam muta gîndul și pleca în ale sale. ISPIRESCU, U. 69. ◊ (Familiar) A-i muta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a-i trage (cuiva) o palmă zdravănă. Jandarmii vă suduie și vă mută căpriorii. C. PETRESCU, Î. II 12. ♦ A transfera (pe cineva) dintr-un serviciu în altul. L-a mutat la minister. 2. Refl. A se așeza (cu locuința) în alt loc, a se stabili în altă parte, a-și schimba domiciliul. Începu să observe cu atenție odaia, în care numai de cîteva zile se mutase. VLAHUȚĂ, O. A. 255. A doua zi s-a mutat la curți, care acuma erau ale lor. RETEGANUL, P. V 72. Domnul cu toată curtea se mută la Cotnar. NEGRUZZI, S. I 106. ◊ Tranz. Pe mine mă mută acum într-altă casă. GHICA, A. 560. ♦ A se mișca, a se urni din loc, a-și schimba locul. Coco s-a mutat pe vergele de cîteva ori, s-a suit pe trapez, a ieșit din colivie. ARGHEZI, P. T. 110. Așa numai să se mute de pe vatră pe cuptiori, știe și hleabul de baba mea, de acasă. CREANGĂ, P. 130. Zoroastru... făcea ca stelele să se mute din loc. EMINESCU, N. 60. 3. Refl. (Rar, urmat de determinări introduse prin prep. «în») A se schimba în..., a lua înfățișarea de..., a se pune în locul..., a se transpune. Cînd te vei muta tu în firea ei, atunci vei fi tu atotștiutori. EMINESCU, N. 55.

A SE MUTÁ mă mut intranz. 1) A-și schimba locul; a trece (dintr-un loc în altul); a se transfera. 2) A-și schimba domiciliul; a se stabili (cu traiul) în alt loc. /<lat. mutare

A MUTÁ mut tranz. 1) A lua din locul în care se află, punând în alt loc; a mișca (din loc). * ~ (cuiva) fălcile a lovi (pe cineva) cu putere peste obraz, vătămându-i maxilarele. A-și ~ gândul a-și schimba părerea, intențiile; a se răzgândi. 2) A face să se mute. /<lat. mutare

mutà v. 1. a schimba: își mută gândul PANN; 2. a (se) transporta dintr’un loc într’altul: a muta scaunele, s’a mutat dela noi. [Lat. MUTARE].

2) mut, a v. tr. (lat. mutare, din *movitare, frecŭentativ d. mŏvére, a mișca; it. mutare, pv. cat. sp. pg. mudar, fr. muer. V. strămut, mobil, moțiune). Schimb: a-țĭ muta gîndu. Strămut, duc în alt loc: mut un pat în altă cameră. V. refl. Îmĭ schimb domiciliu: ce te tot muțĭ, ca Țiganu cu șatra? Iron. A muta cuĭva fălcile, a-l lovi în fălcĭ.

mutațiúne f. (lat. mutátio, -ónis). Schimbare, modificare. Înlocuirea unuĭ soldat pintr’altu într’un regiment (batalion ș. a.). Trecerea uneĭ averĭ de la un proprietar la altu (pin moștenire saŭ alt-fel): taxă de mutațiune. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mutáre s. f., g.-d. art. mutắrii; pl. mutắri

mutáre s. f., g.-d. art. mutării; pl. mutări

mutá (a ~) vb., ind. prez. 3 mútă

mutá vb., ind. prez. 1 sg. mut, 3 sg. și pl. mútă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUTÁRE s. 1. v. clintire. 2. deplasare, strămutare, (fam.) trambalare. (~ dintr-un loc în altul.) 3. mutat, permutare, permutație, strămutare, strămutat, transfer, transferare. (~ lui cu serviciul la Bacău.) 4. schimbare, (înv.) schimbătură. (~ bazei de plecare.) 5. (înv.) ridicare. (~ taberei în altă parte.) 6. v. deviere. 7. v. schimbare.

MUTÁRE s. v. adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, înlocuire, locuință, metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, sălaș, schimb, schimbare, stână, târlă, transformare.

MUTARE s. 1. clătinare, clintire, deplasare, mișcare, urnire, (înv. și reg.) clătire. (~ din loc a unui bolovan.) 2. deplasare, strămutare. (~ dintr-un loc în altul.) 3. mutat, permutare, permutație, strămutare, strămutat, transfer, transferare. (~ lui cu serviciul la Bacău.) 4. schimbare, (înv.) schimbătură. (~ bazei de plecare.) 5. (înv.) ridicare. (~ taberei în altă parte.) 6. abatere, deviație, deviere, îndepărtare, schimbare. (~ a cursului unei ape.) 7. deplasare, schimbare. (~ accentului pe vocala următoare a cuvîntului.)

arată toate definițiile

Intrare: mutare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutare
  • mutarea
plural
  • mutări
  • mutările
genitiv-dativ singular
  • mutări
  • mutării
plural
  • mutări
  • mutărilor
vocativ singular
plural
Intrare: muta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • muta
  • mutare
  • mutat
  • mutatu‑
  • mutând
  • mutându‑
singular plural
  • mu
  • mutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mut
(să)
  • mut
  • mutam
  • mutai
  • mutasem
a II-a (tu)
  • muți
(să)
  • muți
  • mutai
  • mutași
  • mutaseși
a III-a (el, ea)
  • mu
(să)
  • mute
  • muta
  • mută
  • mutase
plural I (noi)
  • mutăm
(să)
  • mutăm
  • mutam
  • mutarăm
  • mutaserăm
  • mutasem
a II-a (voi)
  • mutați
(să)
  • mutați
  • mutați
  • mutarăți
  • mutaserăți
  • mutaseți
a III-a (ei, ele)
  • mu
(să)
  • mute
  • mutau
  • muta
  • mutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mutare

  • 1. Acțiunea de a (se) muta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mutat (s.n.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Pe urmă a adus vorba despre situația lor veșnic nesigură, cu mutări și chirii exagerate. C. PETRESCU, A. 422.
      surse: DLRLC
    • 1.1. concretizat Locul unde se așază sau unde a fost așezată o târlă.
      surse: DLRLC sinonime: pășune
  • 2. prin specializare Deplasare a pieselor făcută alternativ de adversari în cursul unei partide de șah.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi muta
    surse: DEX '98 DEX '09

muta

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) mișca din locul în care se găsește și a (se) așeza în alt loc; a (se) deplasa; a (se) strămuta, a (se) transfera.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deplasa strămuta transfera attach_file 6 exemple
    exemple
    • După războiul cu Radu-vodă Basarab, măria-sa Ștefan mutase hotarul de la apa Trotușului cu mult mai la vale, pînă la apa Milcovului. SADOVEANU, F. J. 692.
      surse: DLRLC
    • Vezi tu buțile aste două? Una-i cu apă, alta cu putere. Să le mutăm una-n locul alteia. EMINESCU, N. 10.
      surse: DLRLC
    • Măi, bădițo, buze moi, Mută-ți casa lîngă noi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 48.
      surse: DLRLC
    • Coco s-a mutat pe vergele de cîteva ori, s-a suit pe trapez, a ieșit din colivie. ARGHEZI, P. T. 110.
      surse: DLRLC
    • Așa numai să se mute de pe vatră pe cuptiori, știe și hleabul de baba mea, de acasă. CREANGĂ, P. 130.
      surse: DLRLC
    • Zoroastru... făcea ca stelele să se mute din loc. EMINESCU, N. 60.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie tranzitiv familiar A-i muta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a-i trage (cuiva) o palmă cu putere, a lovi peste obraz.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Jandarmii vă suduie și vă mută căpriorii. C. PETRESCU, Î. II 12.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A (se) transfera dintr-un serviciu în altul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • L-a mutat la minister.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se stabili (cu locuința) în alt loc, a-și schimba domiciliul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stabili attach_file 4 exemple
    exemple
    • Începu să observe cu atenție odaia, în care numai de cîteva zile se mutase. VLAHUȚĂ, O. A. 255.
      surse: DLRLC
    • A doua zi s-a mutat la curți, care acuma erau ale lor. RETEGANUL, P. V 72.
      surse: DLRLC
    • Domnul cu toată curtea se mută la Cotnar. NEGRUZZI, S. I 106.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Pe mine mă mută acum într-altă casă. GHICA, A. 560.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit popular A înlocui, a schimba (cu altceva sau cu altcineva).
    exemple
    • Mă rog să mă ascultați, Vorba să nu mi-o mutați. SEVASTOS, N. 324.
      surse: DLRLC
    • 3.1. A schimba cursul, direcția.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • 3.1.1. expresie A-și muta gândul = a se răzgândi.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: renunța răzgândi attach_file 2 exemple
        exemple
        • Te-ai gîndit iarăși să faci rost de cărțile din clasa întîia de liceu... Pe urmă ți-ai mutat gîndul. Erai prea mare, pierduseși rîndul. PAS, Z. I 278.
          surse: DLRLC
        • Ercule, dacă văzu care încotro merge treaba, își cam muta gîndul și pleca în ale sale. ISPIRESCU, U. 69.
          surse: DLRLC
    • 3.2. reflexiv rar (Urmat de determinări introduse prin prepoziția «în») A se schimba în..., a lua înfățișarea de..., a se pune în locul..., a se transpune.
      exemple
      • Cînd te vei muta tu în firea ei, atunci vei fi tu atotștiutori. EMINESCU, N. 55.
        surse: DLRLC
  • 4. intranzitiv (La jocul de șah) A efectua o mutare.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: