TRANSPUNE, transpun, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare sau dintr-o situație în alta. ♦ Fig. A da expresie în scris, pe scenă, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hârtie, în versuri, pe scenă etc. ♦ A transcrie sau a executa o compoziție muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost scrisă. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbându-i semnul). 2. Refl. Fig. A se situa cu mintea, cu imaginația etc. în altă situație sau în alt timp. – Trans- + pune (după fr. transposer, lat. transponere).

transpune [At: VALIAN, V. / Pzi: ~pun / E: trans- + pune după fr transposer, lat transponere] 1-2 vtr A (se) schimba dintr-un loc în altul, dintr-o situație sau dintr-o stare în alta. 3 vt (Fig) A pune pe hârtie, în versuri, pe scenă etc. Si: a reda. 4 vt (C. i. un text, o operă literară etc.) A înlocui cu alți termeni. 5 vt (C. i. un text, o operă literară etc.) A traduce (1). 6-7 vt A transcrie (sau a executa) o bucată muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost scrisă. 8-9 vtr (Fig) A (se) strămuta cu mintea, cu imaginația în altă situație, în alt loc sau în alt timp Si: a (se) transporta (11-12). 10 vt (Mat) A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbându-i semnul).

TRANSPUNE, transpun, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare sau dintr-o situație în alta. ♦ Fig. A da expresie în scris, pe scenă, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hârtie, în versuri, pe scenă etc. ♦ A transcrie sau a executa o compoziție muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost scrisă inițial. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbându-i semnul). 2. Refl. Fig. A se situa cu mintea, cu imaginația etc. în altă situație sau în alt timp. – Trans- + pune (după fr. transposer, lat. transponere).

TRANSPUNE, transpun, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba dintr-un loc în altul, dintr-o stare, dintr-o situație în alta. La două din portretele pictorului Rozenthal pictura a fost reconstituită și apoi transpusă pe pînză nouă. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 384, 4/6. ♦ Fig. A da expresie (în scris, pe scenă, pe ecran etc.), a reda, a pune pe hîrtie, în versuri, pe scenă etc. Cuvintele ciudatului bogătaș petrolist nu erau dintre acele ce se pot transpune în fulgurante imagini. C. PETRESCU, A. 305. Cînd Conu Leonida zice că cu «revoluția» noastră am dat «exemplu Evropei», Caragiale nu face decît să transpună, rezumînd, articolele din ziarele de pe vremuri ori proclamația primarului capitalei. IBRĂILEANU, S. 73. ♦ A transcrie sau a executa o compoziție muzicală în altă tonalitate decît aceea în care a fost scrisă. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbîndu-i semnul). 2. Refl. Fig. A se strămuta cu mintea în altă situație sau în alt timp. Se transpune cu gîndul în trecut. – Prez. conj. pers. 3 și: să transpuie (CARAGIALE, O. III 17).

TRANSPUNE vb. III. 1. tr. A schimba, a pune, a muta ceva dintr-un loc în alt loc, dintr-o stare în alta. ♦ (Fig.) A reda, a arăta ceva (în scris, pe scenă, pe ecran etc.) ♦ A transcrie sau a executa o bucată muzicală în altă tonalitate decît aceea în care a fost compusă. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în altă parte, schimbîndu-i semnul. 2. refl. (Fig.) A se situa cu mintea în altă împrejurare, în alt timp. [P.i. transpun, conj. -nă. / < trans- + pune, după fr. transposer, lat. transponere].

TRANSPUNE vb. I. tr. a schimba, a muta ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare în alta. ◊ (fig.) a reda ceva (în scris, pe scenă, pe ecran). ◊ a transcrie, a executa o bucată muzicală în altă tonalitate decât cea inițială. ◊ a muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în altă parte, schimbându-i semnul. II. refl. (fig.) a se situa cu mintea în altă împrejurare, în alt timp. (după fr. transposer, lat. transponere)

A TRANSPUNE transpun tranz. A reda în altă formă sau prin alte mijloace (decât cele inițiale). ~ în altă limbă. /trans- + a pune

A SE TRANSPUNE mă transpun intranz. A se strămuta cu imaginația (în altă situație sau în alt timp). /trans- + a pune

transpune v. 1. a schimba locul unui lucru; 2. a schimba tonul unei bucăți muzicale.

*transpún, -pús, a -púne v. tr. (lat. transpónere, d. trans, dincolo, și pónere, a pune). Pun în alt loc, schimb locu (cuvintelor, sunetelor), ca în strănut îld. stărnut. Muz. Schimb tonu uneĭ melodiĭ.

transpune (a ~) (desp. tran-spu-/trans-pu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. transpun, 2 sg. transpui, 3 sg. transpune, perf. s. 1 sg. transpusei, 1 pl. transpuserăm, m.m.c.p. 1 pl. transpuseserăm; conj. prez. 1 sg. să transpun, 3 să transpună; ger. transpunând; part. transpus

!transpune (a ~) (tran-spu-/trans-pu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. transpun, 2 sg. transpui, 1 pl. transpunem; conj. prez. 3 să transpună; ger. transpunând; part. transpus

transpune vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. transpun; conj. prez. 3 sg. și pl. transpună; ger. transpunând; part. transpus

transpune (ind. prez. 1 sg. transpun, conj. transpună)

TRANSPUNE vb. 1. a tălmăci, a traduce, (livr.) a transla, (înv. și reg.) a tâlcui, (înv.) a da, a izvodi, a întoarce, a preface, a prepune, a primeni, a scoate. (A ~ o poezie dintr-o limbă în alta.) 2. a transcrie. (A ~ un text dintr-un alfabet în altul.)

TRANSPUNE vb. 1. a tălmăci, a traduce, (înv. și reg.) a tîlcui, (înv.) a da, a izvodi, a întoarce, a preface, a prepune, a primeni, a scoate. (A ~ o poezie dintr-o limbă în alta.) 2. a transcrie. (A ~ un text dintr-un alfabet în altul.)