mutare sf [At: PSALT. HUR. 14^v/6 / Pl: ~tări / E: muta] 1 Pornire. 2 Deplasare. 3 Transferare. 4 (Înv) Emigrare. 5 (Înv) Exil. 6 (Înv) Transmitere a unei proprietăți, a unui bun Si: mutat¹ (6). 7 (Reg) Strămutare a unei stâne sau a unei târle dintr-un loc de păscut în altul, pentru gunoirea unui loc Si: mutat¹ (7). 8 (Reg) Pământ nelucrat care servește ca pășune Si: arșiță, imaș, suhat. 9 (Reg) Stână. 10 (Reg; prc) Parte a stânei unde se ține laptele. 11 (Reg) Construcție temporară, constând dintr-o colibă și o strungă cu un ocol. 12 (Reg) Adăpost al ciobanilor de la munte. 13 (Înv; pgn) Adăpost. 14 (Înv; pgn) Locuință. 15 Mișcare a unei piese la jocul de șah Si: mutat¹ (8). 16 (Înv; fig; cu determinări ca: „din această viață”, „dintre cei vii” etc.) Moarte (1). 17 (Ccr) Schimbare de locuință, de domiciliu, de sediu Si: mutat¹ (12) (reg) mutătură (1). 18 (Înv; pgn) Înlocuire cu altceva sau cu altcineva Si: mutat¹ (13). 19 Schimbare a serviciului unei persoane Si: mutat¹ (14). 20 (Olt) Abatere sau secare totală sau parțială a albiei unui râu sau pârâu, pentru a prinde cu ușurință peștii și racii rămași pe fundul albiei Si: mutat¹ (15). 21 (Înv) Transformare. 22 (Reg) Fiecare dintre găurile din partea de sus a fiularelor de la jug, cu ajutorul cărora se potrivește mărimea locului pentru gâtul vitei înjugate.