14 definiții pentru mustăreață


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUSTĂREÁȚĂ s. f. (Pop.) Sevă; spec. seva arborilor. – Must + suf. -ăreață.

mustăreață sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ter~, ~tir~, ~tur~, mușt~, muștir~ / E: must + -ăreață] 1 (Pop) Sevă a plantelor Si: (pop) mâzgă (1), must (10), (reg) miericică. 2 (Spc) Sevă a arborilor. 3 (Reg) Zeamă scursă din tescovină. 4 (Trs) Băutură îndulcită Si: suc. 5 (Trs) Zeamă care rămâne după spălarea vaselor unse cu miere Vz mursă1. 6 (Mol) Must (17). 7 (Ban) Usuc.

MUSTĂREÁȚĂ, mustărețe, s. f. (Pop.) Sevă; spec. seva arborilor. – Must + suf. -ăreață.

MUSTĂREÁȚĂ s. f. (Regional) Suc, sevă. Ierburi cunoscute... fierbe ea într-o căldare, Din altele stoarce mustăreață, Iar din alte-i face scăldătoare. BUDAI DELEANU, Ț. 210.

MUSTĂREAȚĂ s. f. (Ban.) Sevă. Mustĕraczĕ. AC, 355. Etimologie: must + suf. -ăreață.

mustăreață f. sucul cel dulce ce se află pe mesteacăn primăvara.

mustăreáță f., pl. ețe (d. must). Suc dulce care se scurge din mesteacăn și pe care îl bea copiiĭ. Zeamă scursă din tescovină. – Și mustereață (Ĭașĭ).

mustereață sf vz mustăreață

mustireață sf vz mustăreață

mustureață sf vz mustăreață


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mustăreáță (pop.) s. f., g.-d. art. mustăréței

mustăreáță s. f., g.-d. art. mustăréței; pl. mustăréțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUSTĂREÁȚĂ s. v. must, sevă, suc, usuc.

mustăreață s. v. MUST. SEVĂ. SUC. USUC.

Intrare: mustăreață
mustăreață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustăreață
  • mustăreața
plural
  • mustărețe
  • mustărețele
genitiv-dativ singular
  • mustărețe
  • mustăreței
plural
  • mustărețe
  • mustărețelor
vocativ singular
plural

mustăreață

etimologie:

  • Must + sufix -ăreață.
    surse: DEX '98 DEX '09