2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUSCÁL2, muscali, s. m. 1. (Înv. și pop.) Locuitor din orașul Moscova sau din împrejurimi; p. gener. rus; (la pl. art.) poporul rus. 2. (Înv. și reg.) Birjar (de origine rusă). ♦ Birjă. [Var.: moscál s. m.] – Din rus., ucr., pol. moskal.

MUSCÁL2, muscali, s. m. 1. (Înv. și pop.) Locuitor din orașul Moscova sau din împrejurimi; p. gener. rus; (la pl. art.) poporul rus. 2. (Înv. și reg.) Birjar (de origine rusă). ♦ Birjă. [Var.: moscál s. m.] – Din rus., ucr., pol. moskal.

MUSCÁL1, muscaluri, s. n. (Înv. și pop.) Nai. – Din tc. miskal.

MUSCÁL1, muscaluri, s. n. (Înv. și pop.) Nai. – Din tc. miskal.

muscal2 sn [At: HERODOT (1645), 9 / Pl: ~uri / E: tc miskal] (Îvp) Nai.

muscal1 sm [At: M. COSTIN, O. 256 / V: mos~, (îrg) ~an / Pl: ~i / E: pn moskal, ucr, rs москаль] 1 (Îvp) Locuitor din orașul Moscova sau din regiunea apropiată. 2 (Îvp; pgn) Rus. 3 (Îvp; lpl; pgn) Popor rus. 4 (Îe) De când ~ii cu coadă De demult. 5 (Mun; iuz) Birjar de origine rusă. 6 (Pex) Birjă. 7 (Mun; înv; arg) Monedă de douăzeci de lei, reprezentând altădată tariful unei curse cu trăsura.

MUSCÁL3, muscale, s. n. (Învechit) Nai.

MUSCÁL1, muscali, s. m. (Învechit) Rus. Un muscal a avut milă de nenorociții săteni și n-a protejat pre hoți. IONESCU, M. 254. – Variantă: moscál (RUSSO, S. 11) S. M.

MUSCÁL2, muscali, s. m. (Munt.; învechit) Birjar care conducea o trăsură elegantă. Nu mai aveai cap să umbli pe pod de muscalii dumnealui. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.

MUSCÁL1, muscale, s. n. (Înv.) Nai. – Tc. miskal.

MUSCÁL ~i m. înv. pop. 1) Persoană care făcea parte din populația de bază a Moscovei sau era originară din Moscova sau din împrejurimile ei. 2) la pl. art. Poporul rus. /<rus., ucr., pol. moskal

muscal n. 1. fluier de trestie cu 7 găuri: trei ghitariști suflau într’un muscal GHICA; 2. instrument compus din mai multe fluiere împreunate (v. náiu). [Turc. MISKAL].

muscal m. 1. moscovit; 2. birjar; 3. trăsură elegantă condusă de un muscal. [Pol. MOSKAL].

1) muscál și (maĭ rar) moscál m., pl. (rut. Moskálĭ, Rus, soldat, d. orașu Moscova; pol. Moskal). Vechĭ. Azĭ fam. Rus din nord, Moscovit. (Fem. -lcă, pl. e). Mold. Pop. Soldat, maĭ ales rusesc. Munt. Fam. Birjar. Birjă elegantă: a te plimba în muscal. V. șcapeț.

2) muscál n., pl. e și urĭ (turc. [d. ar.] miskal). Naĭ.

MOSCÁL s. m. v. muscal2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

muscál2 (nai) (înv., pop.) s. n., pl. muscáluri

muscál1 (persoană) (înv., pop.) s. m., pl. muscáli

arată toate definițiile

Intrare: muscal (nai)
muscal2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscal
  • muscalul
  • muscalu‑
plural
  • muscaluri
  • muscalurile
genitiv-dativ singular
  • muscal
  • muscalului
plural
  • muscaluri
  • muscalurilor
vocativ singular
plural
muscal3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscal
  • muscalul
  • muscalu‑
plural
  • muscale
  • muscalele
genitiv-dativ singular
  • muscal
  • muscalului
plural
  • muscale
  • muscalelor
vocativ singular
plural
Intrare: muscal (rus)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscal
  • muscalul
  • muscalu‑
plural
  • muscali
  • muscalii
genitiv-dativ singular
  • muscal
  • muscalului
plural
  • muscali
  • muscalilor
vocativ singular
  • muscalule
  • muscale
plural
  • muscalilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moscal
  • moscalul
  • moscalu‑
plural
  • moscali
  • moscalii
genitiv-dativ singular
  • moscal
  • moscalului
plural
  • moscali
  • moscalilor
vocativ singular
  • moscalule
  • moscale
plural
  • moscalilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

muscal (nai)

etimologie:

muscal (rus) moscal

etimologie: