MUSCAL² s. n. (Învechit și popular) Nai (1). Cu surle și cu fluieri și cu muscaluri oștiea. HERODOT (1645), 9. Veți auzi glasul trîmbiții, muscalului și alăutei. BIBLIA (1688), 574¹/36. Țiganii sînt foarte îndemânatici pentru muzică și cîntă cu vioara, cu cobza și cu muscalu. ap. ȘIO III, 266, cf. COSTINESCU. Trei ghitariști . . . pe cînd operau cu degetele asupra coardelor instrumentelor atîrnate de gît . . ., suflau și într-un muscal sau nai. REV. NOUĂ, II, 174, cf. ZEITSCHRIFT, XVIII, 104, TDRG-, DR. V, 835, H II 208, VII 159, 477, IX 50. – Pl.: muscaluri. – Din tc. mıskal.