musa vi [At: BARCIANU / Pzi: 3 ~sează / E: fr mousser] (Frm; d. vinuri) A face spumă și bășicuțe.

mușat, ~ă a [At: FRÎNCU-CANDREA, M. 103 / Pl: ~ați, ~e / E: cf arm mușat] (Trs) (Termen de alintare pentru un copil mic) Frumos.

MUSA vb. I. intr. (Franțuzism; despre vinuri) A face spumă. [< fr. mousser].

MUSA vb. intr. (despre vinuri) a face spumă. (< fr. mousser)

mușat a. Mac. frumos: mușatul mamei. V. mușățel.

Mușat m. numele a patru Domni ai Moldovei: 1. (Costea Vodă), primul Domn din acest neam, domni scurt timp (1373-1374); 2. (Petru), fiul celui precedent, închină țara regelui polon Vladislav Iagelon, pe a cărui soră o luă de soție (1378-1393); 3. (Roman), fratele celui precedent, fundatorul orașului Roman (1393-1394 și 1399-1400); 4. (Ștefan), frate cu Petru și Roman, se luptă cu regele ungur Sigismund, pe care îl sili să i se închine (1394-1396).

musa vb., ind. prez. 1 sg. musez, 3 sg. și pl. musează

mușat (-tă), adj. – Frumos, drăguț. – Mr., istr. mușat. Din frumos, prin intermediul lui frumușat și dintr-o deformație infantilă de tip expresiv, ca mumușat (Tiktin; REW 3450; Graur, BL, V, 70), cu reducție ca în (ma)mă-ta, (mă)măligă, (ma)morniță etc. Der. din lat. musteus „tînăr” (Giuglea, Dacor., III, 767; REW 3450N) nu este probabilă. În Trans. și înv. în toată dacor., cf. numele Mușat. – Der. mușețel, s. m. (romaniță, Matricaria chamomilla). Din rom. provine mag. musacól (Edelspacher 19).

MŪSA IBN NUSAYR (c. 640-718), general arab. Numit de califul al-Walῑd I guvernator (708) al Ifrikiyei (Tunisia de azi). A cucerit Maghrebul până la Maroc (708) și a supus (711-713) o parte din Pen. Iberică (Mérida, Toledo, Saragosa) cu ajutorul generalului Tarig ibn Ziyad.

MUȘAT, Gheorghe (?-1917), caporal de grăniceri. A căzut eroic în luptele de la Oituz.

PETRU (PETRU MUȘAT), domn al Moldovei (c. 1375-c. 1391). Fiul Margaretei (Mușata). S-a preocupat de dezvoltarea economică a Moldovei, a bătut prima monedă din istoria țării și a ridicat importante cetăți (Șcheia, Neamț și Suceava). A stabilit capitala țării la Suceava. După un conflict cu feudalii poloni, pe care i-a înfrânt în Țara Șepenițului, a acceptat suzeranitatea regelui Vladislav Iagełło, pentru a preîntâmpina un eventual atac al ungurilor. A întreținut relații de prietenie cu Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești.

MUȘAT adj. ar. „frumos” (v. Al. Graur, BL V 70). 1. – mold. (Dm; Ștef; Paș; Hur); -a f. (Dm; Ștef). 2.+ suf. slav -in: Mușatin > „al Mușatei”, cognomen al dinastiei moldovene. 3. Mușăt, fam. (Șez); -escu. 4. Mușații t, (Mus). 5. Mușetoiu(Sd XV32); Mușătoiu t, olt. (Î Div).

MUSA L., BANAN fam. Musaceae. Gen originar din regiunile tropicale, cca 80 specii, erbacee, perene, înalte, cu tulpina cărnoasă, formată aparent din pețiolurile invaginate ale frunzelor. Frunze (în tinerețe rulate) mari, numeroase. Flori (periantul cu 6 diviziuni, o singură petală liberă, celelalte concrescute, 5 stamine fertile) sesile, așezate în verticile, pe 2 rînduri, în axa bracteelor de pe peduncul (în partea inferioară cele femele, la mijloc hermafrodite, iar spre vîrf cele mascule), reunite într-o inflorescență în formă de ciorchine. Fructe baciforme, cărnoase, lungi pînă la cca 35 cm și groase pînă la cca 5 cm, verzi-gălbui sau roșietice, de obicei fără semințe, făinoase, zaharoase și aromatice, dispuse ca și florile. După fructificare plantele mor, apărînd altele noi din muguri ce se dezvoltă pe rizom.

BANANIER s. (BOT.; Musa paradisiaca) banan.

MUȘAT adj. v. arătos, chipeș, frumos.

mușat adj. v. ARĂTOS. CHIPEȘ. FRUMOS.

mușát, -ă, mușați, -te, adj. (arh.) Frumos, drăguț. ■ (onom.) Mușat, nume de familie în jud. Maram. (Sec. XIV). – Cf. arm. mușat (MDA).

mușat, -ă, adj. – (arh.) Frumos, drăguț. ♦ (onom.) Mușat, Musat, nume de familie (28 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). ♦ Atestat sec. XIV (Mihăilă, 1974). – Din frumos, printr-o deformație infantilă de tip expresiv, ca mumușat sau *frumușat (DER); cuv. autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1970); cf. arm. mușat (MDA).

MUSA vb. I. I n t r a n z. (Franțuzism; despre vinuri) A face spumă, a face bășicuțe. Cf. BARCIANU, ALEXI, W. – Prez. ind. pers. 3: musează. – Din fr. mousser.

MUȘAT, -Ă adj. (Prin vestul Transilv.; termen de alintare pentru un copil mic) Frumos. Mușat pilu mamii. FRÎNCU-CANDREA, M. 103. ◊ (Substantivat) Nu plînge, mușatul mamii. id. ib. – Pl.: mușați, -te. – Probabil de la *frumușat. Cf. arom. m u ș a t.