mușat, ~ă a [At: FRÎNCU-CANDREA, M. 103 / Pl: ~ați, ~e / E: cf arm mușat] (Trs) (Termen de alintare pentru un copil mic) Frumos.

Mușat m. numele a patru Domni ai Moldovei: 1. (Costea Vodă), primul Domn din acest neam, domni scurt timp (1373-1374); 2. (Petru), fiul celui precedent, închină țara regelui polon Vladislav Iagelon, pe a cărui soră o luă de soție (1378-1393); 3. (Roman), fratele celui precedent, fundatorul orașului Roman (1393-1394 și 1399-1400); 4. (Ștefan), frate cu Petru și Roman, se luptă cu regele ungur Sigismund, pe care îl sili să i se închine (1394-1396).

MUȘAT adj. ar. „frumos” (v. Al. Graur, BL V 70). 1. – mold. (Dm; Ștef; Paș; Hur); -a f. (Dm; Ștef). 2.+ suf. slav -in: Mușatin > „al Mușatei”, cognomen al dinastiei moldovene. 3. Mușăt, fam. (Șez); -escu. 4. Mușații t, (Mus). 5. Mușetoiu(Sd XV32); Mușătoiu t, olt. (Î Div).