murat¹ sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: (rar) ~uri / E: mura] 1-2 Murare (1-2). 3 Argăsire.

murat², ~ă a [At: (a. 1588) CUV D. BĂTR. I, 206/14 / V: (reg) a~, mor~ / Pl: ~ați, ~e / E: mura] 1 (D. legume, rar d. fructe) Fermentat, acrit într-o soluție de apă cu sare, în oțet etc. 2 (D. legume, rar d. fructe) Cu procesul de fermentare încheiat. 3 (D. nutreț) Conservat prin însilozare. 4 (Reg; d. plante textile, fibre de tei etc.) Topit. 5 (D. oameni și d. îmbrăcămintea lor, rar d. animale) Foarte ud de ploaie, de apă.

MURAT, -Ă, murați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Ținut în oțet sau în saramură un timp necesar ca să capete un gust acru specific; acrit. Zicem zeamă de varză, în loc de curechi murat. NEGRUZZI, S. I 349. S-a mai pus la masă întîi scoici murate. ȘEZ. XXIII 73. 2. (Despre plante furajere) Conservat printr-un proces de fermentare. Nutreț murat. 3. Fig. Ud. Pisicuța, murată ca un șoarece, tremura cum îi varga și căta din cînd în cînd cu groază înapoi. HOGAȘ, M. N. 224.

murat a. 1. pus în oțet sau saramură spre a se conserva: varză murată, mere murate; 2. fig. udat: murat până la piele CR.

Murat m. V. Amurat.

murát, -ă adj. (d. murez). Pus în saramură saŭ în oțet ca să se conserveze: varză murată. Brînză murată, telemea (V. zburat). Fig. Iron. Ud pînă la pele: eram murat de ploaĭe. Ca un șoarice murat, ud leoarcă.

mora v vz mura

morat, ~ă a vz murat²

mura [At: HERODOT (1645), 115 / V: (reg) mora / Pzi: ~rez / E: drr moare] 1 vt A pune legume în saramură sau într-o soluție de oțet, pentru a le face să se acrească și să se conserve. 2 (Gmț; îe) E ~t în varză acră Se spune despre o persoană care a mâncat o bătaie zdravănă. 3 vr (D. legume, rar d. fructe ținute în saramură sau într-o soluție de oțet) A deveni acru și bun de mâncat Si: a se acri. 4 vt (Înv) A pune peștele în saramură. 5 vt (C. i. plante furajere) A însiloza. 6 vt (Reg) A muia în apă plantele textile în cursul procesului de prelucrare Si: a topi. 7 vt (Reg; c. i. piei de animale) A argăsi. 8 vt A uda tare, până la piele. 9 vi (Reg) A ploua. 10 vt A conserva nutrețurile în stare suculentă printr-un proces de fermentare.

AMURAT, -Ă adj. v. murat.

MURA, murez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la varză, castraveți etc.) A ține într-o soluție de oțet sau în saramură, ca să se acrească. Din partea mea, v-aș lăsa să-i luați și toți [bureții], că doar n-am să-i murez. CONTEMPORANUL, VI_I 485. ◊ Refl. Castraveții s-au murat. 2. A conserva nutrețurile în stare suculentă printr-un proces de fermentare. 3. (Cu privire la plante textile) A pune la topit, a topi. ◊ (Refl. pas.) Să ia de nevastă-o fată Ce știe inul să bată, Cînepă cum se murează. POP. 4. Fig. A uda. Era să plec la Neamțu... M-ar fi murat [ploaia] ca p-un cîine. DELAVRANCEA, A. 108.

A MURA ~ez tranz. 1) (legume, fructe) A pune la acrit într-o soluție specială (în scopul consumării sau al conservării). 2) (nutrețuri suculente) A supune fermentării pentru a conserva. 3) (plante textile) A ține (un timp oarecare) în apă înainte de prelucrare (pentru a separa fibrele de tulpină); a topi. 4) fig. (despre ploaie) A uda până la piele; a face leoarcă. /Din moare

A SE MURA se ~ează intranz. (despre legume, fructe) A deveni bun pentru consum, înăcrindu-se. /Din moare

murà v. a pune legume în oțet sau saramură. [V. mură].

muréz v. tr. (d. moare, lat. mŭria. V. muriat). Pun în salamură saŭ în oțet ca să se acrească și să se conserve, vorbind de legume: a mura castravețĭ, varză. V. marinez.

murat adj. m., pl. murați; f. sg. mutate, pl. murate

mura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. murez, 3 murează; conj. prez. 1 sg. să murez, 3 să mureze

mura (a ~) vb., ind. prez. 3 murează

mura vb., ind. prez. 1 sg. murez, 3 sg. și pl. murează

MURAT sau MURAT NEHRI, râu în extremitatea de E a Turciei, unul dintre izvoarele fl. Eufrat; 611 km. Izvorăște din Pod. Armeniei, din M-ții Ararat, curge pe direcție NE-SV, trece prin L. Keban și apoi se unește cu râul Karasu formând fl. Eufrat. În antichitate s-a numit Arsanias.

MURAT [mürá], Joachim (1767-1815), mareșal francez. A participat la războaiele napoleoneene, remarcându-se în luptele de la Austerlitz (1805), Jena (1806) și Eylau (1807). Căsătorit cu sora lui Napoleon, Carolina Bonaparte, a primit din partea împăratului titlul de rege al Neapolelui, sub numele de Joachim Napoleon (1808-1815). După înfrângerea împăratului, a semnat un tratat cu aliații, raliindu-se lui Napoleon după revenirea din ins. Elba. Capturat în Calabria, a fost împușcat (13 oct.) de auroritățile regale.

MURAT, Ion, meseriaș, 1820 (Sd XI 72), XI 72, < vb. a murá.

murat, -ă, murați, -te adj. (eufem. – d. copiii mici) care a urinat în scutece sau în așternut.

a se mura până la oase expr. a se uda până la piele (pe ploaie).

mura, murez I v. t. (eufem.) a uda cu urină (mai ales un așternut, scutece etc.). II v. r. (eufem. – d. copiii mici) a urina (în pat, în scutece etc.).

MURAT adj. acrit, acru. (Varză ~.)

MURAT adj. v. topit.

MURAT adj. acrit, acru. (Varză ~.)

murat adj. v. TOPIT.

MURA vb. v. topi.

MURA vb. 1. a saramura. (A ~ legume.) 2. a (se) acri. (Varza s-a ~.)

mura vb. v. TOPI.

MURA vb. 1. a saramura. (A ~ legume.) 2. a (se) acri. (Varza s-a ~.)

murát, -ă, murați, -te, adj. 1. Pus în saramură. 2. Ud până la piele. – Din mura.

murat, -ă, murați, -te, adj. – 1. Pus în saramură. 2. Ud până la piele. – Din mura.

murá, murez, v.t.r. 1. A ține legumele în saramură pentru a le conserva. 2. A muia lutul în apă înainte de operația de frământare (în industria ceramicii). 3. (fig.) A (se) uda până la piele. – Der. regr. din moale (DEX, MDA).

mura, murez, vb. tranz, refl. – 1. A ține legumele în saramură pentru a le conserva. 2. A muia lutul în apă înainte de operația de frământare (în industria ceramicii). 3. (fig.) A (se) uda până la piele. – Der. regr. din moale (DEX, MDA).

MURÁT¹ s. n. Faptul de a (se) m u r a. 1. Cf. m u r a (1). Cf. PONTBRIANT, D. Zamă de curechi după murat. ALR I 755/268. 3. Cf. m u r a (5). Cf. CAMIL PETRESCU, O.III, 121. – V. mura.

MURAT'², -Ă adj. 1. (Despre legume, rar despre fructe) Fermentat, acrit (într-o soluție de apă cu sare, în oțet etc.); cu procesul de fermentare încheiat. V. a c r u. 2 puține de poame murate (a. 1588). CUV. D. BĂTR. I, 206/14, cf. ANON. CAR., LB, NEGRUZZI, S. I, 349. Mere murate fac mai ales locuitorii din părțile Moldovei de sus, punîndu-le în apă, vin sau must dulce. PAMFILE, I. C. 240. Duhnea pînă departe a varză murată, a usturoi și a rachiu de tescovină. GALAN, i, 117. Curechiu amurat. CHEST. VIII 72/18. L-am tăiat să fac o țîr de curechi morat. ALR I 751/257, cf. ib. 753, 754, 756, MAT. DIALECT. I, 81. 2. (Despre nutreț) Conservat prin însilozare. Sfaturile populare vor lua măsuri pentru. . . prepararea nutrețului murat pentru vite. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2 859. 3. (Regional; despre plante textile, fibre de tei etc.) Topit. Încing așternutul [mortului] cu un rug și c-o fășie de tei murat. MARIAN, L. 244. 4. (Despre oameni și despre îmbrăcămintea lor, rar despre animale) Foarte ud (de ploaie, de apă), ud leoarcă. Murat cum te găsai, puteai să prinzi un gutunar de cele tătărești. ALECSANDRI, T. 608. Scoțându-mă răpede [din apă] murat pînă la piele. CREANGĂ, A. 23. Murat. . . adecă ud pînă la piele. PAMFILE, J. I, 84. Pisicuța, murată ca un șoarece, tremura cum îi varga. HOGAȘ, M. N. 224. Acum, turna cu găleata din cer. Acum, erai murat ca o paparudă. PAS, L. I, 261. Mi-s țoal'il’i udẑe, muratŝe dă apă. ALR SN III h 844/36. – Pl.: murați, -te. - Și: (regional) morat, -ă, amurat, -ă adj. – V. mura.

MURA vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică legume, rar fructe) A pune în saramură sau într-o soluție de oțet, spre a face să fermenteze, să se acrească și să se conserve. Cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX. Din partea mea v-aș lăsa să-i luați și toți [bureții], că doar n-am să-i murez. CONTEMPORANUL, VII, 485. Eu murez curechiu. ALR I 753/148, cf. MAT. DIALECT, I, 81. ♦ E x p r. E murat în varză acră, se zice, glumeț, despre o persoană care a mîncat o bătaie zdravănă. Cf. ZANNE, P. IV, 170. ♦ R e f l. (Despre legume, rar despre fructe) A fermenta și a se acri (în saramură sau într-o soluție de oțet). Curekiu s-o murat. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. Am pus [varza] să se moreze. ALR I 753/249, cf. 754/508, 532, 536, 571, ALR SN I h 190. 2. (Învechi t; complementul indică pește, carne etc.) A saramura. Peștii unii îi usucă la soare și-i mănîncă, alții îi murează. HERODOT (1645),115. 3. (Complementul indică plante furajere) A însiloza. Cf. DL, DM. 4. (Regional ; complementul indică plante textile) A topi. R e f l. pas.) Să ia de nevastă-o fată Ce știe inul să bată, Cînepă cum se murează. CONTEMP. 1949, nr. 161, 5/1. ◊ R e f l. O băgai în baltă cînepă de vară. . . Se mură cînepă de vară. MAT. FOLK. 538, cf. ALR I 1 303, A VI 26. 5. (Regional ; complementul indică piei de animale) A argăsi. Cf. CADE, ALRM SN I h 349. 6. (Cu subiectul „ploaia”, exprimat sau subînțeles; complementul indică oameni) A uda foarte tare. Era să plec la Neamțu . . . M-ar fi murat ca p-un cîine. DELAVRANCEA, A. 108. Are să ne răstoarne furtuna la pămînt și are să ne mureze ca pe niște șoareci. HOGAȘ, DR. I, 108. Zdravăn te mai mură, nene. C. PETRESCU, A. R. 57. Se întărește ploaia, se face întuneric, ne murează pînă la ciolane. SADOVEANU, O. III, 69. Ploaia m-o murat pînî la k'eli. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. Te-o morat ploaia. ALR II 2 536/260, cf. ALR SN III h 844. ♦ I n t r a n z. (Regional) A ploua (Semlac-Sînnicolau Mare). ALR I 1 266/51. – Prez. ind.: murez. – Și: (regional) morá vb. I. – Derivat regresiv de la moare.