murat¹ sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: (rar) ~uri / E: mura] 1-2 Murare (1-2). 3 Argăsire.

murat², ~ă a [At: (a. 1588) CUV D. BĂTR. I, 206/14 / V: (reg) a~, mor~ / Pl: ~ați, ~e / E: mura] 1 (D. legume, rar d. fructe) Fermentat, acrit într-o soluție de apă cu sare, în oțet etc. 2 (D. legume, rar d. fructe) Cu procesul de fermentare încheiat. 3 (D. nutreț) Conservat prin însilozare. 4 (Reg; d. plante textile, fibre de tei etc.) Topit. 5 (D. oameni și d. îmbrăcămintea lor, rar d. animale) Foarte ud de ploaie, de apă.

Murat m. V. Amurat.

MURAT, Ion, meseriaș, 1820 (Sd XI 72), XI 72, < vb. a murá.