murat², ~ă a [At: (a. 1588) CUV D. BĂTR. I, 206/14 / V: (reg) a~, mor~ / Pl: ~ați, ~e / E: mura] 1 (D. legume, rar d. fructe) Fermentat, acrit într-o soluție de apă cu sare, în oțet etc. 2 (D. legume, rar d. fructe) Cu procesul de fermentare încheiat. 3 (D. nutreț) Conservat prin însilozare. 4 (Reg; d. plante textile, fibre de tei etc.) Topit. 5 (D. oameni și d. îmbrăcămintea lor, rar d. animale) Foarte ud de ploaie, de apă.

murat¹ sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: (rar) ~uri / E: mura] 1-2 Murare (1-2). 3 Argăsire.

MURAT, -Ă, murați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Ținut în oțet sau în saramură un timp necesar ca să capete un gust acru specific; acrit. Zicem zeamă de varză, în loc de curechi murat. NEGRUZZI, S. I 349. S-a mai pus la masă întîi scoici murate. ȘEZ. XXIII 73. 2. (Despre plante furajere) Conservat printr-un proces de fermentare. Nutreț murat. 3. Fig. Ud. Pisicuța, murată ca un șoarece, tremura cum îi varga și căta din cînd în cînd cu groază înapoi. HOGAȘ, M. N. 224.

murat a. 1. pus în oțet sau saramură spre a se conserva: varză murată, mere murate; 2. fig. udat: murat până la piele CR.

Murat m. V. Amurat.

murát, -ă adj. (d. murez). Pus în saramură saŭ în oțet ca să se conserveze: varză murată. Brînză murată, telemea (V. zburat). Fig. Iron. Ud pînă la pele: eram murat de ploaĭe. Ca un șoarice murat, ud leoarcă.

mora v vz mura

morat, ~ă a vz murat²

mura [At: HERODOT (1645), 115 / V: (reg) mora / Pzi: ~rez / E: drr moare] 1 vt A pune legume în saramură sau într-o soluție de oțet, pentru a le face să se acrească și să se conserve. 2 (Gmț; îe) E ~t în varză acră Se spune despre o persoană care a mâncat o bătaie zdravănă. 3 vr (D. legume, rar d. fructe ținute în saramură sau într-o soluție de oțet) A deveni acru și bun de mâncat Si: a se acri. 4 vt (Înv) A pune peștele în saramură. 5 vt (C. i. plante furajere) A însiloza. 6 vt (Reg) A muia în apă plantele textile în cursul procesului de prelucrare Si: a topi. 7 vt (Reg; c. i. piei de animale) A argăsi. 8 vt A uda tare, până la piele. 9 vi (Reg) A ploua. 10 vt A conserva nutrețurile în stare suculentă printr-un proces de fermentare.

AMURAT, -Ă adj. v. murat.

MURA, murez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la varză, castraveți etc.) A ține într-o soluție de oțet sau în saramură, ca să se acrească. Din partea mea, v-aș lăsa să-i luați și toți [bureții], că doar n-am să-i murez. CONTEMPORANUL, VII 485. ◊ Refl. Castraveții s-au murat. 2. A conserva nutrețurile în stare suculentă printr-un proces de fermentare. 3. (Cu privire la plante textile) A pune la topit, a topi. ◊ (Refl. pas.) Să ia de nevastă-o fată Ce știe inul să bată, Cînepă cum se murează. POP. 4. Fig. A uda. Era să plec la Neamțu... M-ar fi murat [ploaia] ca p-un cîine. DELAVRANCEA, A. 108.

A MURA ~ez tranz. 1) (legume, fructe) A pune la acrit într-o soluție specială (în scopul consumării sau al conservării). 2) (nutrețuri suculente) A supune fermentării pentru a conserva. 3) (plante textile) A ține (un timp oarecare) în apă înainte de prelucrare (pentru a separa fibrele de tulpină); a topi. 4) fig. (despre ploaie) A uda până la piele; a face leoarcă. /Din moare

A SE MURA se ~ează intranz. (despre legume, fructe) A deveni bun pentru consum, înăcrindu-se. /Din moare

murà v. a pune legume în oțet sau saramură. [V. mură].

muréz v. tr. (d. moare, lat. mŭria. V. muriat). Pun în salamură saŭ în oțet ca să se acrească și să se conserve, vorbind de legume: a mura castravețĭ, varză. V. marinez.

murat adj. m., pl. murați; f. sg. mutate, pl. murate

mura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. murez, 3 murează; conj. prez. 1 sg. să murez, 3 să mureze

mura (a ~) vb., ind. prez. 3 murează

mura vb., ind. prez. 1 sg. murez, 3 sg. și pl. murează

MURAT adj. acrit, acru. (Varză ~.)

MURAT adj. v. topit.

MURAT adj. acrit, acru. (Varză ~.)

murat adj. v. TOPIT.

MURA vb. 1. a saramura. (A ~ legume.) 2. a (se) acri. (Varza s-a ~.)

MURA vb. v. topi.

mura vb. v. TOPI.

MURA vb. 1. a saramura. (A ~ legume.) 2. a (se) acri. (Varza s-a ~.)

murat, -ă, murați, -te, adj. – 1. Pus în saramură. 2. Ud până la piele. – Din mura.

mura, murez, vb. tranz, refl. – 1. A ține legumele în saramură pentru a le conserva. 2. A muia lutul în apă înainte de operația de frământare (în industria ceramicii). 3. (fig.) A (se) uda până la piele. – Der. regr. din moale (DEX, MDA).

MURAT [mürá], Joachim (1767-1815), mareșal francez. A participat la războaiele napoleoneene, remarcându-se în luptele de la Austerlitz (1805), Jena (1806) și Eylau (1807). Căsătorit cu sora lui Napoleon, Carolina Bonaparte, a primit din partea împăratului titlul de rege al Neapolelui, sub numele de Joachim Napoleon (1808-1815). După înfrângerea împăratului, a semnat un tratat cu aliații, raliindu-se lui Napoleon după revenirea din ins. Elba. Capturat în Calabria, a fost împușcat (13 oct.) de auroritățile regale.

MURAT sau MURAT NEHRI, râu în extremitatea de E a Turciei, unul dintre izvoarele fl. Eufrat; 611 km. Izvorăște din Pod. Armeniei, din M-ții Ararat, curge pe direcție NE-SV, trece prin L. Keban și apoi se unește cu râul Karasu formând fl. Eufrat. În antichitate s-a numit Arsanias.

MURAT, Ion, meseriaș, 1820 (Sd XI 72), XI 72, < vb. a murá.

murat, -ă, murați, -te adj. (eufem. – d. copiii mici) care a urinat în scutece sau în așternut.

a se mura până la oase expr. a se uda până la piele (pe ploaie).

mura, murez I v. t. (eufem.) a uda cu urină (mai ales un așternut, scutece etc.). II v. r. (eufem. – d. copiii mici) a urina (în pat, în scutece etc.).