3 intrări
19 definiții

Explicative DEX

MULGARĂ, mulgare, adj., s. f. (Reg.) (Oaie, vacă) mulgătoare. [Pl. și: mulgări] – Mulge + suf. -ar.

mulgare1 sf [At: CHEST. V, 40 / Pl: ~gări / E: mulge] (Reg) 1 Muls (1). 2 (Îlv) A băga (sau a da) oile pe ~ A mulge oile, toamna, pentru a prepara laptele pentru iarnă. 3 Cantitate de lapte obținută de la o turmă întreagă la un muls, și care servea ca unitate de măsură pentru stabilirea cantității de lapte ce se cuvenea proprietarului Si: (reg) mulsoare (2), mulsură (2). 4 Parte a staulului unde se închid oile și unde se trec apoi prin strungă pentru a fi mulse.

MULGARĂ, mulgare, adj. (Pop.; despre oi, vaci) Mulgătoare. [Pl. și: mulgări] – Mulge + suf. -ar.

MULGARĂ, mulgare și mulgări, adj. f. (Rar, popular; despre oi, vaci etc.) Mulgătoare. (Substantivat) Tamazlîcul numără 300 de vaci fătătoare, împărțite în două cîrduri, mulgarele într-unul și. cele a făta într-altul. I. IONESCU, D. 369.

mulgáre f., pl. ărĭ (d. mulg). Oaĭe care dă lapte după ce ĭ-a murit mĭelu orĭ ĭ-a fost luat (sin. cu aplecătoare). – Pușcaru dă și forma mulzare (contaminată de mînzare), uzitată numaĭ la pl. V. păcuină.

Ortografice DOOM

!mulgară (reg.) adj. f., s. f., pl. mulgări (oaie/vacă mulgară)

mulgară (reg.) adj. f., s. f., pl. mulgare/mulgări

mulgară adj. f., s. f., pl. mulgare/mulgări

Sinonime

MULGARĂ adj. v. mulgătoare.

MULGARE s. v. mulgere, muls, mulsoare.

mulgare s.f. (reg.) v. Mulgere. Muls. Mulsoare.

mulgară adj. v. MULGĂTOARE.

mulgare s. v. MULGERE. MULS. MULSOARE.

Arhaisme și regionalisme

mulgară, mulgare, adj. (pop.) 1. (despre oi, vaci) mulgătoare, care este mulsă, care se mulge. 2. muls. 3. cantitate de lapte de la o turmă. 4. parte a staulului unde se închid oile care apoi trec prin strungă pentru a fi mulse.

mulgáre, mulgări, s.f. (reg.) Oaie cu lapte; pecuină, mândzară: „Strângem stâna laolaltă ca din 400 de mândzări o' de mulgări, apoi merem la munte” (Papahagi, 1925). – Din mulge (Scriban, MDA); din contaminarea lui mânzare cu mulge (Loșonți, 2001).

mulgare, mulgări, s.f. – (reg.) Oaie cu lapte; pecuini, mândzări: „Strângem stâna laolaltă ca din 400 de mândzări o’ de mulgări, apoi merem la munte” (Papahagi, 1925). – Din mulge (Scriban, MDA); din contaminarea lui mânzare cu mulge (Loșonți, 2001).

mulgare, mulgări, s.f. – Oaie cu lapte; pecuini, mândzări: „Strângem stâna laolaltă ca din 400 de mândzări o’ de mulgări, apoi merem la munte” (Papahagi 1925). – Din mulge (< lat. mulgere) + -are.

Tezaur

MULGARE1 s. f. (Regional) 1. Muls. La mulgarea de la prînz au ieșit 5 găleți de lapte. CHEST. V/40. La prima mulgare oile nu mi-au dat atîta lapte. ib./49, cf. ib./54, 66, 69. ◊ E x p r. A băga (sau a da) oile pe mulgare = a mulge oile, toamna, pentru a prepara laptele pentru iarnă. CHEST. V 12/65. 2. Cantitate de lapte obținută de la o turmă întreagă la un muls (și care servea ca unitate de măsură pentru stabilirea cantității de lapte ce se cuvenea proprietarului); (regional) mulzare (3), mulsul măsurii (Secusigiu-Arad). CHEST. V 55/77a. Un proprietar de ex. cu 18 oi.. . trebuie să primească 6 mulgări. ib. 3. Parte a staulului unde se închid oile și de unde trec apoi prin strungă pentru a fi mulse (Chiuza-Năsăud). CHEST. V 8/18. Cînd am sosit la stînă, oile erau în mulgare. ib. – Pl.: mulgări. – De la mulge. Pentru sensul 2, cf. m u l s o a r e (2).

MULGARE2 s. f. v. mulgar.

Intrare: mulgară (adj.)
mulgară4 (adj., pl. -i) adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF51)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulgară
  • mulgara
plural
  • mulgări
  • mulgările
genitiv-dativ singular
  • mulgări
  • mulgării
plural
  • mulgări
  • mulgărilor
vocativ singular —
plural —
mulgară3 (adj., pl. -e) adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF1)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulgară
  • mulgara
plural
  • mulgare
  • mulgarele
genitiv-dativ singular
  • mulgare
  • mulgarei
plural
  • mulgare
  • mulgarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mulgară (animal)
mulgară2 (s.f., pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulgară
  • mulgara
plural
  • mulgări
  • mulgările
genitiv-dativ singular
  • mulgări
  • mulgării
plural
  • mulgări
  • mulgărilor
vocativ singular —
plural —
mulgară1 (s.f., pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulgară
  • mulgara
plural
  • mulgare
  • mulgarele
genitiv-dativ singular
  • mulgare
  • mulgarei
plural
  • mulgare
  • mulgarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mulgare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulgare
  • mulgarea
plural
  • mulgări
  • mulgările
genitiv-dativ singular
  • mulgări
  • mulgării
plural
  • mulgări
  • mulgărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mulgară, mulgărisubstantiv feminin
mulgară, mulgăriadjectiv feminin

  • 1. regional (Oaie, vacă) mulgătoare. DEX '09 DLRLC
    sinonime: mulgătoare
    • format_quote Tamazlîcul numără 300 de vaci fătătoare, împărțite în două cîrduri, mulgarele într-unul și cele a făta într-altul. I. IONESCU, D. 369. DLRLC
etimologie:
  • Mulge + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.