mulgare¹ sf [At: CHEST. V, 40 / Pl: ~gări / E: mulge] (Reg) 1 Muls (1). 2 (Îlv) A băga (sau a da) oile pe ~ A mulge oile, toamna, pentru a prepara laptele pentru iarnă. 3 Cantitate de lapte obținută de la o turmă întreagă la un muls, și care servea ca unitate de măsură pentru stabilirea cantității de lapte ce se cuvenea proprietarului Si: (reg) mulsoare (2), mulsură (2). 4 Parte a staulului unde se închid oile și unde se trec apoi prin strungă pentru a fi mulse.

mulgáre f., pl. ărĭ (d. mulg). Oaĭe care dă lapte după ce ĭ-a murit mĭelu orĭ ĭ-a fost luat (sin. cu aplecătoare). – Pușcaru dă și forma mulzare (contaminată de mînzare), uzitată numaĭ la pl. V. păcuină.

MULGARE s. v. mulgere, muls, mulsoare.

mulgare s. v. MULGERE. MULS. MULSOARE.

mulgáre, mulgări, s.f. (reg.) Oaie cu lapte; pecuină, mândzară: „Strângem stâna laolaltă ca din 400 de mândzări o' de mulgări, apoi merem la munte” (Papahagi, 1925). – Din mulge (Scriban, MDA); din contaminarea lui mânzare cu mulge (Loșonți, 2001).

mulgare, mulgări, s.f. – (reg.) Oaie cu lapte; pecuini, mândzări: „Strângem stâna laolaltă ca din 400 de mândzări o’ de mulgări, apoi merem la munte” (Papahagi, 1925). – Din mulge (Scriban, MDA); din contaminarea lui mânzare cu mulge (Loșonți, 2001).

mulgare, mulgări, s.f. – Oaie cu lapte; pecuini, mândzări: „Strângem stâna laolaltă ca din 400 de mândzări o’ de mulgări, apoi merem la munte” (Papahagi 1925). – Din mulge (< lat. mulgere) + -are.

MULGARE¹ s. f. (Regional) 1. Muls. La mulgarea de la prînz au ieșit 5 găleți de lapte. CHEST. V/40. La prima mulgare oile nu mi-au dat atîta lapte. ib./49, cf. ib./54, 66, 69. ◊ E x p r. A băga (sau a da) oile pe mulgare = a mulge oile, toamna, pentru a prepara laptele pentru iarnă. CHEST. V 12/65. 2. Cantitate de lapte obținută de la o turmă întreagă la un muls (și care servea ca unitate de măsură pentru stabilirea cantității de lapte ce se cuvenea proprietarului); (regional) mulzare (3), mulsul măsurii (Secusigiu-Arad). CHEST. V 55/77a. Un proprietar de ex. cu 18 oi.. . trebuie să primească 6 mulgări. ib. 3. Parte a staulului unde se închid oile și de unde trec apoi prin strungă pentru a fi mulse (Chiuza-Năsăud). CHEST. V 8/18. Cînd am sosit la stînă, oile erau în mulgare. ib. – Pl.: mulgări. – De la mulge. Pentru sensul 2, cf. m u l s o a r e (2).

MULGARE² s. f. v. mulgar.