3 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MULÁ1, mulez, vb. I. Tranz. 1. A da formă unui obiect, prin presarea materialului plastic în tipare sau în matrițe. ♦ Fig. A da forma dorită, a modela, a fasona; a transforma. 2. A scoate în relief, a contura corpul sau o parte a corpului omenesc. ♦ Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp (scoțându-i în evidență formele). – Din fr. mouler.

MULÁ1, mulez, vb. I. Tranz. 1. A da formă unui obiect, prin presarea materialului plastic în tipare sau în matrițe. ♦ Fig. A da forma dorită, a modela, a fasona; a transforma. 2. A scoate în relief, a contura corpul sau o parte a corpului omenesc. ♦ Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp (scoțându-i în evidență formele). – Din fr. mouler.

MULÁ2 s. f. v. mola2.

mula1 [At: NEGULICI / Pzi: ~lez / E: fr mouler] 1 vt (C. i. materiale, obiecte) A executa prin turnare într-un tipar sau într-o matriță. 2 vt (Fig) A da forma dorită Si: a fasona, a modela. 3 vt (Pex) A transforma. 4 vt (C. i. o parte a corpului sau corpul omenesc) A scoate în relief Si: a contura, a reliefa. 5 vr (D. obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp conturându-i formele.

MULÁ, mulez, vb. I. 1. Tranz. A da formă unui obiect prin presare în tipare sau în matrițe a materialului plastic. (Fig.) Arătînd spre cicatrice: de ce nu încerci o grefă? Treci într-o zi pe la Juvara, el cu plastica lui te mulează din nou. C. PETRESCU, î. II 241. 2. Refl. (Despre îmbrăcăminte) A se lipi și a scoate în relief formele corpului.

MULÁ vb. I. tr. A fasona un material plastic prin presare în forme sau în matrițe. 2. refl. (Despre o haină etc.) A se lipi de corp; a lua perfect forma corpului. [< fr. mouler].

MULÁ vb. I. tr. 1. a da formă unui material plastic prin presare în tipare sau în matrițe. ◊ (fig.) a modela, a fasona. 2. a scoate în relief, a contura corpul omenesc sau o parte a lui. II. refl. (despre haine etc.) a lua perfect forma corpului. (< fr. mouler)

A MULÁ ~éz tranz. 1) (materiale plastice) A fasona prin presare în forme sau în matrițe. 2) (tiparul unui obiect) A scoate folosind un material plastic. 3) A scoate în relief; a contura. 4) fig. A face să capete forma dorită; a fasona; a modela. /<fr. mouler

A SE MULÁ se ~eáză intranz. (mai ales despre haine) A se lipi de corp, luând perfect forma lui. /<fr. mouler

MOLÁ2, molale, s. f. (Înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mulá s. f.] – Din tc. molla.

MUL3 subst. v. mulă.

MÚLĂ, mule, s. f. (Rar) Mulaj; p. ext. tipar, formă [Var.: mul subst.] – Din fr. moule.

MÚLĂ, mule, s. f. (Rar) Mulaj; p. ext. tipar, formă [Var.: mul subst.] – Din fr. moule.

mola4 vi [At: AN. DOBR. IV, nr. 1, 122 / Pzi: ~lez / E: mola1] (Mrn) A da drumul unei parâme, unui lanț etc.

mola2 sf [At: NECULCE, L. 167 / V: mula (A și: mula, Pl: mulale) sf, molah sm / Art.: molaua / E: tc molla, mollah] 1 (Tcî) Titlu dat preoților musulmani. 2 (Tcî) Judecător turc, superior cadiului, în marile orașe Si: hoge.

mul4 s [At: NEGULICI / V: mu sf / Pl: nct / E: fr moule] (Rar) 1 Mulaj (1). 2 (Pex) Tipar, formă.

mul1 sm [At: J. CIHAC, I. N. 56/6 / Pl: ~i / E: lat mulus, ~a] (Ltî) Catâr.

mul3 sns [At: MOLDOVAN, Ț. N. 328 / E: ger Mull] (Rar) Muselină.

mul5 s [At: DLR / E: fr moule, ger Mull] (Glg) Humus caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei.

arată toate definițiile

Intrare: mula (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mula
  • mulare
  • mulat
  • mulatu‑
  • mulând
  • mulându‑
singular plural
  • mulea
  • mulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mulez
(să)
  • mulez
  • mulam
  • mulai
  • mulasem
a II-a (tu)
  • mulezi
(să)
  • mulezi
  • mulai
  • mulași
  • mulaseși
a III-a (el, ea)
  • mulea
(să)
  • muleze
  • mula
  • mulă
  • mulase
plural I (noi)
  • mulăm
(să)
  • mulăm
  • mulam
  • mularăm
  • mulaserăm
  • mulasem
a II-a (voi)
  • mulați
(să)
  • mulați
  • mulați
  • mularăți
  • mulaserăți
  • mulaseți
a III-a (ei, ele)
  • mulea
(să)
  • muleze
  • mulau
  • mula
  • mulaseră
Intrare: mola (preot)
mola2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mola
  • molaua
plural
  • molale
  • molalele
genitiv-dativ singular
  • molale
  • molalei
plural
  • molale
  • molalelor
vocativ singular
plural
mula2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mula
  • mulaua
plural
  • mulale
  • mulalele
genitiv-dativ singular
  • mulale
  • mulalei
plural
  • mulale
  • mulalelor
vocativ singular
plural
Intrare: mulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mu
  • mula
plural
  • mule
  • mulele
genitiv-dativ singular
  • mule
  • mulei
plural
  • mule
  • mulelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mul
  • mulul
  • mulu‑
plural
  • muli
  • mulii
genitiv-dativ singular
  • mul
  • mulului
plural
  • muli
  • mulilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mola (preot) mula

  • 1. turcism (învechit) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

mulă mul

etimologie: