3 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MULÁ2 s. f. v. mola2.

MULÁ1, mulez, vb. I. Tranz. 1. A da formă unui obiect, prin presarea materialului plastic în tipare sau în matrițe. ♦ Fig. A da forma dorită, a modela, a fasona; a transforma. 2. A scoate în relief, a contura corpul sau o parte a corpului omenesc. ♦ Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp (scoțându-i în evidență formele). – Din fr. mouler.

MULÁ1, mulez, vb. I. Tranz. 1. A da formă unui obiect, prin presarea materialului plastic în tipare sau în matrițe. ♦ Fig. A da forma dorită, a modela, a fasona; a transforma. 2. A scoate în relief, a contura corpul sau o parte a corpului omenesc. ♦ Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp (scoțându-i în evidență formele). – Din fr. mouler.

mula1 [At: NEGULICI / Pzi: ~lez / E: fr mouler] 1 vt (C. i. materiale, obiecte) A executa prin turnare într-un tipar sau într-o matriță. 2 vt (Fig) A da forma dorită Si: a fasona, a modela. 3 vt (Pex) A transforma. 4 vt (C. i. o parte a corpului sau corpul omenesc) A scoate în relief Si: a contura, a reliefa. 5 vr (D. obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp conturându-i formele.

MULÁ, mulez, vb. I. 1. Tranz. A da formă unui obiect prin presare în tipare sau în matrițe a materialului plastic. (Fig.) Arătînd spre cicatrice: de ce nu încerci o grefă? Treci într-o zi pe la Juvara, el cu plastica lui te mulează din nou. C. PETRESCU, î. II 241. 2. Refl. (Despre îmbrăcăminte) A se lipi și a scoate în relief formele corpului.

MULÁ vb. I. tr. A fasona un material plastic prin presare în forme sau în matrițe. 2. refl. (Despre o haină etc.) A se lipi de corp; a lua perfect forma corpului. [< fr. mouler].

MULÁ vb. I. tr. 1. a da formă unui material plastic prin presare în tipare sau în matrițe. ◊ (fig.) a modela, a fasona. 2. a scoate în relief, a contura corpul omenesc sau o parte a lui. II. refl. (despre haine etc.) a lua perfect forma corpului. (< fr. mouler)

A SE MULÁ se ~eáză intranz. (mai ales despre haine) A se lipi de corp, luând perfect forma lui. /<fr. mouler

A MULÁ ~éz tranz. 1) (materiale plastice) A fasona prin presare în forme sau în matrițe. 2) (tiparul unui obiect) A scoate folosind un material plastic. 3) A scoate în relief; a contura. 4) fig. A face să capete forma dorită; a fasona; a modela. /<fr. mouler

MOLÁ2, molale, s. f. (Înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mulá s. f.] – Din tc. molla.

MUL3 subst. v. mulă.

MÚLĂ, mule, s. f. (Rar) Mulaj; p. ext. tipar, formă [Var.: mul subst.] – Din fr. moule.

MÚLĂ, mule, s. f. (Rar) Mulaj; p. ext. tipar, formă [Var.: mul subst.] – Din fr. moule.

mola2 sf [At: NECULCE, L. 167 / V: mula (A și: mula, Pl: mulale) sf, molah sm / Art.: molaua / E: tc molla, mollah] 1 (Tcî) Titlu dat preoților musulmani. 2 (Tcî) Judecător turc, superior cadiului, în marile orașe Si: hoge.

mola4 vi [At: AN. DOBR. IV, nr. 1, 122 / Pzi: ~lez / E: mola1] (Mrn) A da drumul unei parâme, unui lanț etc.

mul3 sns [At: MOLDOVAN, Ț. N. 328 / E: ger Mull] (Rar) Muselină.

mul4 s [At: NEGULICI / V: mu sf / Pl: nct / E: fr moule] (Rar) 1 Mulaj (1). 2 (Pex) Tipar, formă.

mu1 sf [At: LM / V: mo / Pl: ~le / E: cf mul1] (Reg) 1 Catâr, fără deosebire de sex. 2 Epitet pentru un cal urât, mare și greoi. 3 Epitet pentru un om lipsit de energie, moale, prost, nepriceput. 4 Om tăcut, morocănos.

MOLÁ2 s. f. (Turcism înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mulá s. f.] – Din tc. molla.

MÚLĂ s.f. (Franțuzism) Tipar, formă (în croitorie). [< fr. moule].

MÚLĂ s. f. mulaj; (p. ext.) tipar, formă (în croitorie). (< fr. moule)

molà m. judecător mahomedan (în orașele mari). [Turc. MOLLA].

molá f. (turc. ar. mollá). În țările musulmane, titlu dat funcționarilor politicĭ și religioșĭ, marilor negustorĭ și altora (fr. mollah).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mula (a ~) vb., ind. prez. 3 mulea

mulá vb., ind. prez. 1 sg. muléz, 3 sg. și pl. muleáză

mola2 (înv.) s. f., art. molaua, g.-d. art. molalei; pl. molale, art. molalele

molá s. f., art. moláua, g.-d. art. molálei; pl. molále

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MULA vb. a contura, a evidenția, a reliefa. (Rochia îi ~ corpul.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

molá s. f. – Titlu onorofic pentru demnitarii turci. Tc. mola, din arab. maula (Eguilaz 465; Șeineanu, III, 81; Lokotsch 1448). Sec. XIX, înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

múlă, múle, s.f. (reg.) 1. catâr. 2. cal urât, greoi. 3. om lipsit de energie, bleg, prost.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

molá s. f. (Turcism, înv.) Preot musulman; judecător turc superior cadiului în marile orașe; hoge, jurisconsult. [Art.: molauaVar. mulá s. f., moláh s. m.] – Din tc. molla.

Intrare: mula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mula
  • mulare
  • mulat
  • mulatu‑
  • mulând
  • mulându‑
singular plural
  • mulea
  • mulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mulez
(să)
  • mulez
  • mulam
  • mulai
  • mulasem
a II-a (tu)
  • mulezi
(să)
  • mulezi
  • mulai
  • mulași
  • mulaseși
a III-a (el, ea)
  • mulea
(să)
  • muleze
  • mula
  • mulă
  • mulase
plural I (noi)
  • mulăm
(să)
  • mulăm
  • mulam
  • mularăm
  • mulaserăm
  • mulasem
a II-a (voi)
  • mulați
(să)
  • mulați
  • mulați
  • mularăți
  • mulaserăți
  • mulaseți
a III-a (ei, ele)
  • mulea
(să)
  • muleze
  • mulau
  • mula
  • mulaseră
Intrare: mola (preot)
mola2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mola
  • molaua
plural
  • molale
  • molalele
genitiv-dativ singular
  • molale
  • molalei
plural
  • molale
  • molalelor
vocativ singular
plural
mula2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mula
  • mulaua
plural
  • mulale
  • mulalele
genitiv-dativ singular
  • mulale
  • mulalei
plural
  • mulale
  • mulalelor
vocativ singular
plural
Intrare: mulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mu
  • mula
plural
  • mule
  • mulele
genitiv-dativ singular
  • mule
  • mulei
plural
  • mule
  • mulelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mul
  • mulul
  • mulu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mul
  • mulului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mula, mulezverb

  • 1. A da formă unui obiect, prin presarea materialului plastic în tipare sau în matrițe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote figurat Arătînd spre cicatrice: de ce nu încerci o grefă?... Treci într-o zi pe la Juvara, el cu plastica lui te mulează din nou. C. PETRESCU, î. II 241. DLRLC
  • 2. A scoate în relief, a contura corpul sau o parte a corpului omenesc. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 2.1. reflexiv (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp (scoțându-i în evidență formele). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

mola, molalesubstantiv feminin

  • 1. turcism (învechit) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. DEX '09 DEX '98
etimologie:

mu, mulesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.