mula² sf vz mola²

mula¹ [At: NEGULICI / Pzi: ~lez / E: fr mouler] 1 vt (C. i. materiale, obiecte) A executa prin turnare într-un tipar sau într-o matriță. 2 vt (Fig) A da forma dorită Si: a fasona, a modela. 3 vt (Pex) A transforma. 4 vt (C. i. o parte a corpului sau corpul omenesc) A scoate în relief Si: a contura, a reliefa. 5 vr (D. obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp conturându-i formele.

MULA, mulez, vb. I. 1. Tranz. A da formă unui obiect prin presare în tipare sau în matrițe a materialului plastic. (Fig.) Arătînd spre cicatrice: de ce nu încerci o grefă? Treci într-o zi pe la Juvara, el cu plastica lui te mulează din nou. C. PETRESCU, Î. II 241. 2. Refl. (Despre îmbrăcăminte) A se lipi și a scoate în relief formele corpului.

MULA vb. I. tr. A fasona un material plastic prin presare în forme sau în matrițe. 2. refl. (Despre o haină etc.) A se lipi de corp; a lua perfect forma corpului. [< fr. mouler].

MULA vb. I. tr. 1. a da formă unui material plastic prin presare în tipare sau în matrițe. ◊ (fig.) a modela, a fasona. 2. a scoate în relief, a contura corpul omenesc sau o parte a lui. II. refl. (despre haine etc.) a lua perfect forma corpului. (< fr. mouler)

A SE MULA se ~ează intranz. (mai ales despre haine) A se lipi de corp, luând perfect forma lui. /<fr. mouler

A MULA ~ez tranz. 1) (materiale plastice) A fasona prin presare în forme sau în matrițe. 2) (tiparul unui obiect) A scoate folosind un material plastic. 3) A scoate în relief; a contura. 4) fig. A face să capete forma dorită; a fasona; a modela. /<fr. mouler

MOLA², molale, s. f. (Înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mula s. f.] – Din tc. molla.

mola² sf [At: NECULCE, L. 167 / V: mula (A și: mula, Pl: mulale) sf, molah sm / Art.: molaua / E: tc molla, mollah] 1 (Tcî) Titlu dat preoților musulmani. 2 (Tcî) Judecător turc, superior cadiului, în marile orașe Si: hoge.

mola⁴ vi [At: AN. DOBR. IV, nr. 1, 122 / Pzi: ~lez / E: mola¹] (Mrn) A da drumul unei parâme, unui lanț etc.

molah sm vz mola²

molă² sf vz mulă¹

mulă¹ sf [At: LM / V: molă / Pl: ~le / E: cf mul¹] (Reg) 1 Catâr, fără deosebire de sex. 2 Epitet pentru un cal urât, mare și greoi. 3 Epitet pentru un om lipsit de energie, moale, prost, nepriceput. 4 Om tăcut, morocănos.

MOLA² s. f. (Turcism înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mula s. f.] – Din tc. molla.

MULĂ s.f. (Franțuzism) Tipar, formă (în croitorie). [< fr. moule].

MULĂ s. f. mulaj; (p. ext.) tipar, formă (în croitorie). (< fr. moule)

molà m. judecător mahomedan (în orașele mari). [Turc. MOLLA].

molá f. (turc. ar. mollá). În țările musulmane, titlu dat funcționarilor politicĭ și religioșĭ, marilor negustorĭ și altora (fr. mollah).

mula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mulez, 3 mulează; conj. prez. 1 sg. să mulez, 3 să muleze

mula (a ~) vb., ind. prez. 3 mulează

mula vb., ind. prez. 1 sg. mulez, 3 sg. și pl. mulează

mola³ (înv.) s. f., art. molaua, g.-d. art. molalei; pl. molale

mola² (înv.) s. f., art. molaua, g.-d. art. molalei; pl. molale, art. molalele

mola s. f., art. molaua, g.-d. art. molalei; pl. molale

mulă s. f., pl. mule

mola s. f. – Titlu onorofic pentru demnitarii turci. Tc. mola, din arab. maula (Eguilaz 465; Șeineanu, III, 81; Lokotsch 1448). Sec. XIX, înv.

mola s. f. (Turcism, înv.) Preot musulman; judecător turc superior cadiului în marile orașe; hoge, jurisconsult. [Art.: molaua – Var. mula s. f., molah s. m.] – Din tc. molla.

MULA vb. v. contura.

MULA vb. a contura, a evidenția, a reliefa. (Rochia îi ~ corpul.)

MULĂ s. v. catârcă.

mulă s. v. CATÎRCĂ.

mulă, mule, s.f. (reg.) 1. catâr. 2. cal urât, greoi. 3. om lipsit de energie, bleg, prost.

MULA² s. f. v. mola².

MULA¹ vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică materiale, obiecte) A executa prin turnare într-un tipar sau într-o matriță. Cf. NEGULICI, COSTINESCU. Pot fi mulate următoarele materiale diferite prin natura stării lor plastice. . .: fierul, cuprul, aluminiul, . . . masele plastice naturale sau sintetice etc. LTR² XI 314. ♦ F i g. A da formă dorită, a modela, a fasona; p. e x t. a transforma. Arătînd spre cicatrice: – De ce nu încerci o grefă ?. . . Treci într-o zi pe la Juvara, el cu plastica lui te mulează din nou. C. PETRESCU, Î. II, 241. Posibilitatea extraordinară a regizorului de a mula actorul. SAHIA, U.R.S.S. 146. 2. (Complementul indică o parte a corpului sau corpul omenesc) A scoate în relief; a reliefa, a contura. Pantalonii strimți îi mulează îndrăzneț trupul. CAZiMiR, GR. 31. Era o fată înaltă, cu mijlocul extraordinar de subțire, mulat în paltonul de postav cafeniu. C. PETRESCU, O. P. II, 97. ♦ R e f l. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp (conturîndu-i formele), a lua forma corpului. Cf. DL. – Prez. ind.: mulez. – Din fr. mouler.

MOLÁ² s. f. (Turcism învechit) Titlu dat preoților musulmani; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe; hoge, jurisconsult. S-au și sculat. . . din Țarigrad toate mulaleli și rusfeturili cu oaste și cu pușci. NECULCE, L. 167. Au dat scrisoarea la molaua ce era credinciosul Pasvandului, ca un popă turcesc. DIONISIE, C. 210. Țermonia religioasă s-a săvîrșit de față cu dînșii de către molohul Abdul. . ., imamul musulmanilor. CR (1830), 37²/28, cf. ȘIO II₂, 81. S-a ridicat mula ș-a rostit strigarea pentru Alah. SADOVEANU, O, XIII, 894. – Art.: molaua. - Și: mulá (accentuat și mula, pl. mulale) s. f., moláh s. m. – Din tc. molla. – Molah < tc. mollah.

MOLĂ² s. f. v. mulă¹.

MULĂ² s. f. v. mul⁴.

MULĂ¹ s. f. (Regional) 1. Catîr (fără deosebire de sex). Cf. LM, L. COSTIN, GR. BĂN. 142, ALR I 1 132, A II 1, 12, LEXIC REG. 24, 71, MAT. DIALECT, I, 182. ◊ Iapă de mulă = catîrcă. A I 35. 2. Epitet pentru un cal urît, mare și greoi. Cf. DR. V, 212, ALR I 1 132/94, 571, A I 31. 3. Epitet pentru un om lipsit de energie, moale, bleg, prost, nepriceput. Cf. L. COSTIN, GR. BĂN. 142, COMAN, GL. Ce mulă mai ești. CV 1950, nr. 4, 41, cf. nr. 3, 36. Mare mulă ești, măi băiete. MAT. DIALECT, I, 182, cf. GLOSAR REG. ♦ (Regional) Om tăcut, morocănos (Checea-Jimbolia). ALR I 1 573/40. – Pl.: muie. - Și: mólă s. f. ALEXI, W. – Cf. m u l¹.