MULA¹ vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică materiale, obiecte) A executa prin turnare într-un tipar sau într-o matriță. Cf. NEGULICI, COSTINESCU. Pot fi mulate următoarele materiale diferite prin natura stării lor plastice. . .: fierul, cuprul, aluminiul, . . . masele plastice naturale sau sintetice etc. LTR² XI 314. ♦ F i g. A da formă dorită, a modela, a fasona; p. e x t. a transforma. Arătînd spre cicatrice: – De ce nu încerci o grefă ?. . . Treci într-o zi pe la Juvara, el cu plastica lui te mulează din nou. C. PETRESCU, Î. II, 241. Posibilitatea extraordinară a regizorului de a mula actorul. SAHIA, U.R.S.S. 146. 2. (Complementul indică o parte a corpului sau corpul omenesc) A scoate în relief; a reliefa, a contura. Pantalonii strimți îi mulează îndrăzneț trupul. CAZiMiR, GR. 31. Era o fată înaltă, cu mijlocul extraordinar de subțire, mulat în paltonul de postav cafeniu. C. PETRESCU, O. P. II, 97. ♦ R e f l. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp (conturîndu-i formele), a lua forma corpului. Cf. DL. – Prez. ind.: mulez. – Din fr. mouler.