MOLA², molale, s. f. (Înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mula s. f.] – Din tc. molla.

mola⁴ vi [At: AN. DOBR. IV, nr. 1, 122 / Pzi: ~lez / E: mola¹] (Mrn) A da drumul unei parâme, unui lanț etc.

mola² sf [At: NECULCE, L. 167 / V: mula (A și: mula, Pl: mulale) sf, molah sm / Art.: molaua / E: tc molla, mollah] 1 (Tcî) Titlu dat preoților musulmani. 2 (Tcî) Judecător turc, superior cadiului, în marile orașe Si: hoge.

MOLA² s. f. (Turcism înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mula s. f.] – Din tc. molla.

molà m. judecător mahomedan (în orașele mari). [Turc. MOLLA].

molá f. (turc. ar. mollá). În țările musulmane, titlu dat funcționarilor politicĭ și religioșĭ, marilor negustorĭ și altora (fr. mollah).

molah sm vz mola²

mula² sf vz mola²

mula¹ [At: NEGULICI / Pzi: ~lez / E: fr mouler] 1 vt (C. i. materiale, obiecte) A executa prin turnare într-un tipar sau într-o matriță. 2 vt (Fig) A da forma dorită Si: a fasona, a modela. 3 vt (Pex) A transforma. 4 vt (C. i. o parte a corpului sau corpul omenesc) A scoate în relief Si: a contura, a reliefa. 5 vr (D. obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp conturându-i formele.

mola³ (înv.) s. f., art. molaua, g.-d. art. molalei; pl. molale

mola² (înv.) s. f., art. molaua, g.-d. art. molalei; pl. molale, art. molalele

mola s. f., art. molaua, g.-d. art. molalei; pl. molale

mola s. f. – Titlu onorofic pentru demnitarii turci. Tc. mola, din arab. maula (Eguilaz 465; Șeineanu, III, 81; Lokotsch 1448). Sec. XIX, înv.

mola s. f. (Turcism, înv.) Preot musulman; judecător turc superior cadiului în marile orașe; hoge, jurisconsult. [Art.: molaua – Var. mula s. f., molah s. m.] – Din tc. molla.

MOLÁ² s. f. (Turcism învechit) Titlu dat preoților musulmani; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe; hoge, jurisconsult. S-au și sculat. . . din Țarigrad toate mulaleli și rusfeturili cu oaste și cu pușci. NECULCE, L. 167. Au dat scrisoarea la molaua ce era credinciosul Pasvandului, ca un popă turcesc. DIONISIE, C. 210. Țermonia religioasă s-a săvîrșit de față cu dînșii de către molohul Abdul. . ., imamul musulmanilor. CR (1830), 37²/28, cf. ȘIO II₂, 81. S-a ridicat mula ș-a rostit strigarea pentru Alah. SADOVEANU, O, XIII, 894. – Art.: molaua. - Și: mulá (accentuat și mula, pl. mulale) s. f., moláh s. m. – Din tc. molla. – Molah < tc. mollah.