3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUL2, muli, s. m. (Rar) Catâr. – Din lat. mulus.

MUL2, muli, s. m. (Rar) Catâr. – Din lat. mulus.

MUL1 s. n. (Geol.) Humus pământos, fin, slab acid, afânat, brun-închis sau negru, caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei. – Din fr. mull, germ. Mull.

MUL1 s. n. (Geol.) Humus pământos, fin, slab acid, afânat, brun-închis sau negru, caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei. – Din fr. mull, germ. Mull.

MUL3 subst. v. mulă.

MUL s. n. (Geol.) Humus caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decît acumularea ei.

MUL s.n. Humus caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei. [< germ. Mull, cf. fr. mull].

MUL s.m. (Rar) Catâr. [< lat. mulus].

MUL s. n. humus fin, slab acid, afânat, format prin descompunerea masei vegetale, cu componente minerale. (< fr. mull, germ. Mull)

MUL n. Humus specific solurilor din pădurile foioase. /<fr. mulle, germ. Mull

2) mul n., pl. urĭ (germ. mull), Mold. ș. a. Tulpan maĭ des și maĭ fin (topit) de calitatea cea maĭ bună din care se făceaŭ fuste. De pe la 1900 e înlocuit de pongé). – În Munt. melino.

mul, s.n. – v. mol („noroi”).

MÚLĂ, mule, s. f. (Rar) Mulaj; p. ext. tipar, formă [Var.: mul subst.] – Din fr. moule.

MÚLĂ, mule, s. f. (Rar) Mulaj; p. ext. tipar, formă [Var.: mul subst.] – Din fr. moule.

MÚLĂ s.f. (Franțuzism) Tipar, formă (în croitorie). [< fr. moule].

MÚLĂ s. f. mulaj; (p. ext.) tipar, formă (în croitorie). (< fr. moule)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mul1 (catâr) (rar) s. m., pl. muli

mul (catâr) s. m., pl. muli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: mul (geol.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mul
  • mulul
  • mulu‑
plural
  • muli
  • mulii
genitiv-dativ singular
  • mul
  • mulului
plural
  • muli
  • mulilor
vocativ singular
plural
Intrare: mul (zool.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mul
  • mulul
  • mulu‑
plural
  • muli
  • mulii
genitiv-dativ singular
  • mul
  • mulului
plural
  • muli
  • mulilor
vocativ singular
plural
Intrare: mulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mu
  • mula
plural
  • mule
  • mulele
genitiv-dativ singular
  • mule
  • mulei
plural
  • mule
  • mulelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mul
  • mulul
  • mulu‑
plural
  • muli
  • mulii
genitiv-dativ singular
  • mul
  • mulului
plural
  • muli
  • mulilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mul (geol.)

  • 1. substantiv neutru (numai) singular geologie Humus pământos, fin, slab acid, afânat, brun-închis sau negru, caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

mul (zool.)

etimologie:

mulă mul

etimologie: