opțiuni
  • info

3 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUL2, muli, s. m. (Rar) Catâr. – Din lat. mulus.

MUL2, muli, s. m. (Rar) Catâr. – Din lat. mulus.

MUL1 s. n. (Geol.) Humus pământos, fin, slab acid, afânat, brun-închis sau negru, caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei. – Din fr. mull, germ. Mull.

MUL1 s. n. (Geol.) Humus pământos, fin, slab acid, afânat, brun-închis sau negru, caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei. – Din fr. mull, germ. Mull.

MUL3 subst. v. mulă.

mul4 s [At: NEGULICI / V: mulă sf / Pl: nct / E: fr moule] (Rar) 1 Mulaj (1). 2 (Pex) Tipar, formă.

mul5 s [At: DLR / E: fr moule, ger Mull] (Glg) Humus caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei.

mul3 sns [At: MOLDOVAN, Ț. N. 328 / E: ger Mull] (Rar) Muselină.

mul1 sm [At: J. CIHAC, I. N. 56/6 / Pl: ~i / E: lat mulus, ~a] (Ltî) Catâr.

MUL s. n. (Geol.) Humus caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decît acumularea ei.

MUL s.n. Humus caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decît acumularea ei. [< germ. Mull, cf. fr. mull].

MUL s.m. (Rar) Catîr. [< lat. mulus].

MUL s. n. humus fin, slab acid, afânat, format prin descompunerea masei vegetale, cu componente minerale. (< fr. mull, germ. Mull)

MUL n. Humus specific solurilor din pădurile foioase. /<fr. mulle, germ. Mull

2) mul n., pl. urĭ (germ. mull), Mold. ș. a. Tulpan maĭ des și maĭ fin (topit) de calitatea cea maĭ bună din care se făceaŭ fuste. De pe la 1900 e înlocuit de pongé). – În Munt. melino.

MULĂ, mule, s. f. (Rar) Mulaj; p. ext. tipar, formă [Var.: mul subst.] – Din fr. moule.

MULĂ, mule, s. f. (Rar) Mulaj; p. ext. tipar, formă [Var.: mul subst.] – Din fr. moule.

molă2 sf vz mulă1

mulă1 sf [At: LM / V: molă / Pl: ~le / E: cf mul1] (Reg) 1 Catâr, fără deosebire de sex. 2 Epitet pentru un cal urât, mare și greoi. 3 Epitet pentru un om lipsit de energie, moale, prost, nepriceput. 4 Om tăcut, morocănos.

mulă2 sf vz mul4

MULĂ s.f. (Franțuzism) Tipar, formă (în croitorie). [< fr. moule].

MULĂ s. f. mulaj; (p. ext.) tipar, formă (în croitorie). (< fr. moule)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mul2 (tip de humus) s. n.

mul1 (catâr) (rar) s. m., pl. muli

mul2 (tip de humus) s. n.

mul1 (catâr) (rar) s. m., pl. muli

mul (geol.) s. n.

mul (catâr) s. m., pl. muli

mulă s. f., pl. mule

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUL s. v. catâr.

mul s. v. CATÎR.

MULĂ s. v. catârcă.

mulă s. v. CATÎRCĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mul (muli), s. m. – Catîr. Lat. mulus (sec. XIX), introdus în literatură de G. Murnu. – Der. mulă, s. f. (Banat, catîrcă), din sb. mula (Candrea).

mul (-luri), s. n. – (Mold.) Muselină. Germ. Mull (Scriban).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mul, muli, s.m. (înv.) 1. catâr. 2. (s.n.) muselină.

mul, s.n. – v. mol („noroi”).

mul, s.n. – Mol, noroi, mocirlă: „Mul negru de m-a muli, / Apa tăt m-a limpezi” (Ștețco 1990: 249). – Din mol „noroi” (< mul „humus pământos” din germ. Mull).

mulă, mule, s.f. (reg.) 1. catâr. 2. cal urât, greoi. 3. om lipsit de energie, bleg, prost.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MOLĂ2 s. f. v. mulă1.

Intrare: mul (geol.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mul
  • mulul
  • mulu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • mul
  • mulului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: mul (zool.)
mul1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mul
  • mulul
  • mulu‑
plural
  • muli
  • mulii
genitiv-dativ singular
  • mul
  • mulului
plural
  • muli
  • mulilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulă
  • mula
plural
  • mule
  • mulele
genitiv-dativ singular
  • mule
  • mulei
plural
  • mule
  • mulelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mul
  • mulul
  • mulu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • mul
  • mulului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mulsubstantiv neutru

  • 1. geologie Humus pământos, fin, slab acid, afânat, brun-închis sau negru, caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

mul, mulisubstantiv masculin

etimologie:

mulă, mulesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.