mul⁵ s [At: DLR / E: fr moule, ger Mull] (Glg) Humus caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei.

mul⁴ s [At: NEGULICI / V: mulă sf / Pl: nct / E: fr moule] (Rar) 1 Mulaj (1). 2 (Pex) Tipar, formă.

mul³ sns [At: MOLDOVAN, Ț. N. 328 / E: ger Mull] (Rar) Muselină.

mul¹ sm [At: J. CIHAC, I. N. 56/6 / Pl: ~i / E: lat mulus, ~a] (Ltî) Catâr.

MUL s. n. (Geol.) Humus caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decît acumularea ei.

MUL s.n. Humus caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decît acumularea ei. [< germ. Mull, cf. fr. mull].

MUL s. n. humus fin, slab acid, afânat, format prin descompunerea masei vegetale, cu componente minerale. (< fr. mull, germ. Mull)

MUL n. Humus specific solurilor din pădurile foioase. /<fr. mulle, germ. Mull

2) mul n., pl. urĭ (germ. mull), Mold. ș. a. Tulpan maĭ des și maĭ fin (topit) de calitatea cea maĭ bună din care se făceaŭ fuste. De pe la 1900 e înlocuit de pongé). – În Munt. melino.

mulă² sf vz mul⁴

mul² (tip de humus) s. n.

mul² (tip de humus) s. n.

mul (geol.) s. n.

mul (-luri), s. n. – (Mold.) Muselină. Germ. Mull (Scriban).

mul, muli, s.m. (înv.) 1. catâr. 2. (s.n.) muselină.

mul, s.n. – v. mol („noroi”).

mul, s.n. – Mol, noroi, mocirlă: „Mul negru de m-a muli, / Apa tăt m-a limpezi” (Ștețco 1990: 249). – Din mol „noroi” (< mul „humus pământos” din germ. Mull).

MUL² s. n. v. mîl.

MUL⁵ subst. (Geol.) Humus caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decît acumularea ei. DICȚ. – Din fr. mulle, germ. Mull.