mul⁵ s [At: DLR / E: fr moule, ger Mull] (Glg) Humus caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei.

mul⁴ s [At: NEGULICI / V: mulă sf / Pl: nct / E: fr moule] (Rar) 1 Mulaj (1). 2 (Pex) Tipar, formă.

mul¹ sm [At: J. CIHAC, I. N. 56/6 / Pl: ~i / E: lat mulus, ~a] (Ltî) Catâr.

mul³ sns [At: MOLDOVAN, Ț. N. 328 / E: ger Mull] (Rar) Muselină.

MUL s. n. (Geol.) Humus caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decît acumularea ei.

MUL s.n. Humus caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decît acumularea ei. [< germ. Mull, cf. fr. mull].

MUL s. n. humus fin, slab acid, afânat, format prin descompunerea masei vegetale, cu componente minerale. (< fr. mull, germ. Mull)

MUL n. Humus specific solurilor din pădurile foioase. /<fr. mulle, germ. Mull

2) mul n., pl. urĭ (germ. mull), Mold. ș. a. Tulpan maĭ des și maĭ fin (topit) de calitatea cea maĭ bună din care se făceaŭ fuste. De pe la 1900 e înlocuit de pongé). – În Munt. melino.

mulă² sf vz mul⁴

mul² (tip de humus) s. n.

mul² (tip de humus) s. n.

mul (geol.) s. n.

mul (-luri), s. n. – (Mold.) Muselină. Germ. Mull (Scriban).

mul² s.n. 1 mulaj, <rar> mulă¹. A făcut un mul după o sculptură celebră. 2 formă, model, șablon, tipar, <rar> calapod, <pop.> calup. Zidarii au folosit muluri pentru a zugrăvi încăperile grădiniței. Își face singură pălăriile după muluri speciale.

mulă¹ s.f. (rar) 1 v. Mul². Mulaj. 2 (în croitorie) v. Formă. Patron¹. Tipar.

mul, muli, s.m. (înv.) 1. catâr. 2. (s.n.) muselină.

mul, s.n. – v. mol („noroi”).

mul, s.n. – Mol, noroi, mocirlă: „Mul negru de m-a muli, / Apa tăt m-a limpezi” (Ștețco 1990: 249). – Din mol „noroi” (< mul „humus pământos” din germ. Mull).

MUL² s. n. v. mîl.

MUL⁵ subst. (Geol.) Humus caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decît acumularea ei. DICȚ. – Din fr. mulle, germ. Mull.