mul¹, s.n. v. mol („noroi”).

mul², muli, s.m. Catâr. ■ Exclusiv în nordul țării. – Din lat. mulus (sec. XIX) (DER).

MUL³ subst. (Rar) Muselină. Capul se împodobește cu așa numitul păchilat, care se face din mul alb. MOLDOVAN, Ț. N. 328. – Din germ. Mull.

MUL⁴ subst. (Rar) Mulaj (1); p. e x t. tipar, formă. Cf. NEGULICI. A face mulul unei statue. COSTINESCU. Cîteodată corpul. încrustat se dizolvă și dispare, atunci tiparul care rămíne se numește mulă. MURGOCI-LUDWIG, M. 40. – Și: múlă s. f. – Din fr. moule.