3 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUIERÍ, muieresc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre bărbați; depr.) A avea însușiri sau a adopta atitudini de femeie. – Din muiere1.

MUIERÍ, muieresc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre bărbați; depr.) A avea însușiri sau a adopta atitudini de femeie. – Din muiere1.

muieri vr [At: GANE, N. I, 187 / Pzi: ~resc / E: muiere1] (Reg; dep; d. bărbați) 1-2 (A căpăta însușiri sau) a adopta atitudini caracteristice femeilor.

MUIERÍ, muieresc, vb. IV. Refl. (Popular) A se moleși. N-am lăsat satul și tîrgul ca să venim în codru să ne muierim. GANE, la TDRG. Frunzuliță măr sucit, Băieții s-au muierit Și fetele s-au vorbit Să lase părul pe frunte, La băieți să nu se uite. ȘEZ. XII 81.

MUIERÍ, muieresc vb. IV. Refl. (Pop.) A se moleși. – Din muiere1.

A SE MUIERÍ mă ~ésc intranz. pop. depr. (despre bărbați) A căpăta însușiri de muiere; a se comporta ca o muiere. /Din muiere

MUIÉRE1, muieri, s. f. (Pop.) 1. Femeie. 2. Spec. Femeie căsătorită; soție. – Lat. mulier, -eris.

MUIÉRE1, muieri, s. f. (Pop.) 1. Femeie. 2. Spec. Femeie căsătorită; soție. – Lat. mulier, -eris.

MUIÉRE2, muieri, s. f. Acțiunea de a (se) muia; muiat1. – V. muia.

MUIÉRE2, muieri, s. f. Acțiunea de a (se) muia; muiat1. – V. muia.

muiere1 sf [At: PSALT. HUR. 112r/21 / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri și (înv) ~iare / E: ml mulier, -ris] (Îvp; șdp) 1 Femeie. 2 (Reg; șîs ~ fată) Fecioară. 3 (Reg; îcs) De-a ~a în târg Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 4 (Înv; îs) ~ slobodă, ~ îmblătoare Prostituată. 5 Soție. 6 (Îlv) A lua (de) ~ A se căsători.

muiere2 sf [At: PISCUPESCU, O. 305/12 / V: (înv) ~iare, moi~, moire / Pl: ~ri / E: muia] 1 Umezire a unui obiect introducându-l într-o substanță lichidă Si: muiat1 (1), muietură (1). 2 (Spc) Introducere a unui aliment într-un lichid pentru a face să fie mai moale1 (1) Si: muiat1 (2), muietură (2). 3 (Spc) Introducere a rufelor murdare în apă cu sodă, cu săpun etc. cu câtva timp înainte de spălare Si: muiat1 (3), muietură (3). 4 (Spc) Întingere cu pâine sau cu mămăligă în grăsime, în sos etc. Si: muiat1 (4). 5 Udare. 6 Stropire. 7 (Spc) Îmbibare a pământului cu apă făcându-l să devină moale1 (1) Si: muiat1 (7). 8 (Spc) Transformare a unei materii în formă de pulbere în pastă prin amestecare cu un lichid Si: muiat1 (8). 9 Diminuare a durității, a rigidității Si: muiat1 (9). 10-11 Sporire a (plasticității sau) elasticității unui material Si: muiat1 (10-11). 12 Creștere a supleței Si: muiat1 (12). 13 Umezire. 14 Frăgezire. 15 Moleșire (1). 16 (Fon) Palatalizare.

MUIÉRE2, muieri, s. f. (În concurență cu înmuiere) Acțiunea de a (se) muia; articulare palatalizată a unei consoane. Muierea consoanelor.

MUIÉRE1, muieri, s. f. (Popular, uneori peiorativ) Femeie. Soția mea a fost muiere frumoasă. SADOVEANU, O. VII 56. Nu te mai boci ca o muiere! NEGRUZZI, S. I 156. Soacra mea, muiere rea, De mine grijă n-avea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 170. 2. (Regional) Soție. Era acolo unul de zicea: oameni buni, la anul o să-mi trageți voi la jug, voi cu muierile voastre. DUMITRIU, B. F. 20. Omul spunea că-l cheamă Maftei, că are muiere și șase copii numai ca ulcelele. SADOVEANU, O. VII 81. Și bogatu-mi dă avere Să iau fata lui muiere. JARNÍK-BÎRSEANU, B. 435.

MUIÉRE2, muieri, s. f. Acțiunea de a (se) muia.

MUIÉRE1, muieri, s. f. (Pop.) 1. Femeie. 2. Soție. – Lat. mulier, -eris.

MUIÉRE ~i pop. 1) Persoană matură de sex feminin; femeie. 2) Femeie căsătorită în raport cu bărbatul ce i-a devenit soț; nevastă; soție. 3) depr. Femeie cu apucături urâte; cață; mahalagioaică. /<lat. mulier, ~eris

muiere f. femeie măritată (cu o nuanță optimistă în Muntenia, cu una peiorativă în Moldova): te însoară și-ți iea muiere PANN. [Lat. MULIEREM].

2) muĭére f. Acțiunea de a muĭa.

1) muĭére f. (lat. mulier, -iéris, îld. ieris, femeĭe măritată; it. moglie și rar mogliéra, nevastă; sard. muzere, pv. pg. molher, vfr. moilier, cat. muller, sp. mujer). Vechĭ. Azĭ pop. (saŭ iron. despre o femeĭe răutăcĭoasă). Femeĭe. Nevastă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!muieri (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se muierește, imperf. 3 sg. se muierea; conj. prez. 3 să se muierească

muierí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muierésc, imperf. 3 sg. muiereá; conj. prez. 3 sg. și pl. muiereáscă

muiere s. f., g.-d. art. muierii; pl. muieri

muiére (femeie, înmuiere) s. f., g.-d. art. muiérii; pl. muiéri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUIÉRE s. v. femeie, nevastă, soție.

MUIÉRE s. 1. v. înmuiere. 2. v. palatalizare.

MUIERE s. 1. înmuiere. (~ într-un lichid.) 2. (FON.) palatalizare. (~ unei consoane.)

muiere s. v. FEMEIE. NEVASTĂ. SOȚIE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

muiére (muiéri), s. f.1. Femeie măritată. – 2. Femeie, soție. – Mr. mul’are, megl. mul’ari, istr. mulere. Lat. mŭlier (Densusianu, Hlr., 66; Pușcariu 1120; Candrea-Dens., 1162; REW 5730), cf. v it. mogliera (v. lomb. muier, logud. muglèri), v. fr. moillier, prov., port. mulher, cat. muller, sp. mujer. Pentru schimbarea accentului, cf. Rosetti, I, 59. De uz comun, are o nuanță depreciativă în limba literară. Der. muieratic, adj. (muieresc, feminin; afemeiat, desfrînat); muiercană, s. f. (femeie chipeșă); muiercea, s. m. (poreclă pentru bărbații muieratici); muierelnic, adj. (înv., muieresc); muieresc, adj. (femeie); muierește, adv. (femeiește); muieret, s. n. (adunare de femei); muieri, vb. refl. (a fi în societatea femeilor, a se efemina); muierie, s. f. (înv., menstruație, period); muieros, adj. (înv., afemeiat); muierotcă, s. f. (Banat, bărbat dominat de nevastă); muierușcă, s. f. (femeiușcă, mai ales la păsări; dozator la războiul de țesut).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PEȘTERA MUIERII, peșteră sculptată în calcare mezozoice, situată în versantul dr. al cheilor pârâului Galbenu de pe rama SE a masivului Parâng. Lungimea galeriilor: 3.566 m. Numeroase forme concreționare (în special în Galeria Urșilor), domuri, coloane de stalactite, valuri de calcit. Prezintă importanță speologică, arheologică, paleontologică, biologică și mineralogică. Monument al naturii. Resturi de faună fosilă (Ursus spelaeus). Electrificată. Obiectiv turistic.

Intrare: muieri
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • muieri
  • muierire
  • muierit
  • muieritu‑
  • muierind
  • muierindu‑
singular plural
  • muierește
  • muieriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • muieresc
(să)
  • muieresc
  • muieream
  • muierii
  • muierisem
a II-a (tu)
  • muierești
(să)
  • muierești
  • muiereai
  • muieriși
  • muieriseși
a III-a (el, ea)
  • muierește
(să)
  • muierească
  • muierea
  • muieri
  • muierise
plural I (noi)
  • muierim
(să)
  • muierim
  • muieream
  • muierirăm
  • muieriserăm
  • muierisem
a II-a (voi)
  • muieriți
(să)
  • muieriți
  • muiereați
  • muierirăți
  • muieriserăți
  • muieriseți
a III-a (ei, ele)
  • muieresc
(să)
  • muierească
  • muiereau
  • muieri
  • muieriseră
Intrare: muiere (femeie)
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muiere
  • muierea
plural
  • muieri
  • muierile
genitiv-dativ singular
  • muieri
  • muierii
plural
  • muieri
  • muierilor
vocativ singular
  • muiere
  • muiereo
plural
  • muierilor
Intrare: muiere (muiat)
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muiere
  • muierea
plural
  • muieri
  • muierile
genitiv-dativ singular
  • muieri
  • muierii
plural
  • muieri
  • muierilor
vocativ singular
  • muiere
  • muiereo
plural
  • muierilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muieri, muierescverb

  • 1. regional depreciativ (Despre bărbați) A avea însușiri sau a adopta atitudini de femeie. DEX '09 DEX '98
  • 2. popular A se moleși. DLRLC
    sinonime: moleși
    • format_quote N-am lăsat satul și tîrgul ca să venim în codru să ne muierim. GANE, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Frunzuliță măr sucit, Băieții s-au muierit Și fetele s-au vorbit Să lase părul pe frunte, La băieți să nu se uite. ȘEZ. XII 81. DLRLC
etimologie:

muiere, muierisubstantiv feminin

  • 1. popular Persoană matură de sex feminin. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: femeie
    • format_quote Soția mea a fost muiere frumoasă. SADOVEANU, O. VII 56. DLRLC
    • format_quote Nu te mai boci ca o muiere! NEGRUZZI, S. I 156. DLRLC
    • format_quote Soacra mea, muiere rea, De mine grijă n-avea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 170. DLRLC
  • 2. popular prin specializare Femeie căsătorită. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Era acolo unul de zicea: oameni buni, la anul o să-mi trageți voi la jug, voi cu muierile voastre. DUMITRIU, B. F. 20. DLRLC
    • format_quote Omul spunea că-l cheamă Maftei, că are muiere și șase copii numai ca ulcelele. SADOVEANU, O. VII 81. DLRLC
    • format_quote Și bogatu-mi dă avere Să iau fata lui muiere. JARNÍK-BÎRSEANU, B. 435. DLRLC
  • 3. depreciativ Femeie cu apucături urâte. NODEX
etimologie:

muiere, muierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) muia; muiat. DEX '09 DLRLC
    • 1.1. Articulare palatalizată a unei consoane. DLRLC
      sinonime: palatalizare
      • format_quote Muierea consoanelor. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.