MUIERI vb. IV. R e f l. (Regional; depreciativ; despre bărbați) A căpăta însușiri sau a adopta atitudini caracteristice femeilor. N-am lăsat doar satul și tîrgul ca să venim în codru să ne muierim. GANE, N. I, 187. Frunzuliță măr sucit, Băieții s-au muierit Și fetele s-au vorbit Să lase părul pe frunte, La băieți să nu se uite. ȘEZ. XII, 81. – Prez. ind.: muieresc. – V. muiere¹.