4 intrări

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUGURÍ, pers. 3 mugurește, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A înmuguri. [Var.: mugurá vb. I] – Din mugur.

MUGURÍ, pers. 3 mugurește, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A înmuguri. [Var.: mugurá vb. I] – Din mugur.

muguri vi [At: N. TEST. (1648), 32r/18 / V: (cscj) ~ra (Pzi: 3 ~rează și mugură) / Pzi: 3 ~rește / E: mugur] (Îrg; d. plante) A înmuguri.

ÎNMUGURÍ, pers. 3 înmugurește, vb. IV. Intranz. A face muguri; a muguri, a încăpuși. ♦ Fig. (Despre idei, soluții etc.) A lua naștere, a prinde contur în mintea cuiva. – În + mugur.

ÎNMUGURÍ, pers. 3 înmugurește, vb. IV. Intranz. A face muguri; a muguri, a încăpuși. ♦ Fig. (Despre idei, soluții etc.) A lua naștere, a prinde contur în mintea cuiva. – În + mugur.

MÚGUR, muguri, s. m. 1. Organ al plantelor superioare, format dintr-un vârf vegetativ și din frunze tinere (nedezvoltate încă) acoperite de frunzulițe solzoase. 2. Excrescență mică, de natură patologică, pe unele organe. 3. Parte a pieptului dintre picioarele de dinainte la vitele cornute, la cerb, la căprioară și la alte animale sălbatice. [Var.: múgure s. m.] – Cf. alb. mugull.

MÚGUR, muguri, s. m. 1. Organ al plantelor superioare, format dintr-un vârf vegetativ și din frunze tinere (nedezvoltate încă) acoperite de frunzulițe solzoase. 2. Excrescență mică, de natură patologică, pe unele organe. 3. Parte a pieptului dintre picioarele de dinainte la vitele cornute, la cerb, la căprioară și la alte animale sălbatice. [Var.: múgure s. m.] – Cf. alb. mugull.

MUGURÁ vb. I v. muguri.

MÚGURE s. m. v. mugur.

înmuguri vi [At: ISPIRESCU, L. 72 / V: (cscj) ~ra / Pl: ~resc / E: în- + mugur] 1 (D. plante, copaci etc.) A face muguri. 2 (Fig; d. idei, soluții etc.) A prinde contur în mintea cuiva.

mugur sm [At: CORESI, EV. 100 / V: ~e / Pl: ~i / E: cf alb mugull] 1 Organ complex al plantelor superioare, format din vârful vegetativ și din frunze tinere acoperite de frunzulițe solzoase. 2 (Reg; îe) A fi ca ~ul brumat A fi trist, posomorât. 3 (Fig) Copil. 4 (Fig) Urmaș. 5 (Reg) Boboc de floare. 6 (Pex) Floare de salcie, de papură, de alun. 7 (Pex) Mlădiță. 8 Extremitate rotunjită a anumitor organe sau părți ale corpului animalelor Vz vârf. 9 Excrescență mică, de natură patologică, formată pe unele organe. 10 Parte a pieptului dintre picioarele de dinainte, la vite, la cerb, la căprioară și la alte animale sălbatice.

mugurel sm [At: ȘEZ. XX, 119 / V: (reg) muhu~ / Pl: ~ei, (reg, sn) ~e / E: mugur + -el] 1-16 (Șhp) Muguraș (1-16). 17 (Reg) Motiv decorativ cu care se împodobesc fețele cojoacelor, ale pieptarelor etc. 18 (Reg) Parte mai curată, mai aleasă a făinii Vz lamură.

ÎNMUGURÍ, înmuguresc, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A da muguri. Într-o zi văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată. ISPIRESCU, L. 72. Uite, codru-nmugurește, ’Nmugurește, înverzește, Doru-n mine se trezește. ANT. LIT. POP. I 74. – Variante: mugurá (DELAVRANCEA, S. 50) vb. I, mugurí (PANN, la TDRG, GOROVEI, C. 301) vb. IV.

MÚGUR, muguri, s. m. 1. Organ complex al plantelor, învelit cu solzi acoperitori și conținînd în interior un ax, frunzulițe sau flori în formație, apărate de uscăciune și de ger. Mugurii de ieri, tari ca mărgăritarele, s-au desfăcut și-n locul fiecăruia joacă o creangă nouă, gingașă, cu frunzele diafane. ARGHEZI, P. T. 21. [Frunza] s-a desfăcut din mugur într-o dimineață caldă a începutului de primăvară. GÎRLEANU, L. 40. Mugurii pe creangă se văd îmbobocind. ALECSANDRI, O. 174. ◊ Fig. Marele preot înjunghia un berbecuț alb și creț, cu mugurii cornițelor abia rotunzite sub blana frunții. C. PETRESCU, R. DR. 56. ♦ Fig. Copil, progenitură. Pe mama o măritase repede bunica.. vrusese să rămînă numai cu băiatul cel mic, singurul care-i era drag dintre mugurii ei. STANCU, D. 6. 2. Excrescență mică, de natură patologică, pe unele organe. Muguri laringieni. 3. Partea pieptului dintre picioarele de dinainte la vînat (cerb, căprioară, capră neagră) și la cornutele domestice. – Variantă: múgure s. m.

A ÎNMUGURÍ pers. 3 ~éște intranz. 1) (despre plante) A se acoperi cu muguri; a da muguri. 2) fig. (despre atitudini, sentimente, idei) A începe să capete contururi precise; a prinde consistență; a se înfiripa; a încolți; a se deștepta. /în + mugur

MÚGUR ~i m. Organ al plantelor superioare din care se dezvoltă ramurile, frunzele sau florile. /cf. alb. mugull

mugure m. prima desvoltare a plantelor spre a scoate flori, frunze: pomii sunt plini de muguri. [Albanez MUGULĬ].

arată toate definițiile

Intrare: muguri
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • muguri
  • mugurire
  • mugurit
  • muguritu‑
  • mugurind
  • mugurindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mugurește
(să)
  • mugurească
  • mugurea
  • muguri
  • mugurise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • muguresc
(să)
  • mugurească
  • mugureau
  • muguri
  • muguriseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mugura
  • mugurare
  • mugurat
  • muguratu‑
  • mugurând
  • mugurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mugurea
(să)
  • mugureze
  • mugura
  • mugură
  • mugurase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mugurea
(să)
  • mugureze
  • mugurau
  • mugura
  • muguraseră
verb (V2)
Surse flexiune: DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mugura
  • mugurare
  • mugurat
  • muguratu‑
  • mugurând
  • mugurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mugură
(să)
  • mugure
  • mugura
  • mugură
  • mugurase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mugură
(să)
  • mugure
  • mugurau
  • mugura
  • muguraseră
Intrare: îmuguri
îmuguri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înmuguri
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmuguri
  • ‑nmuguri
  • înmugurire
  • ‑nmugurire
  • înmugurit
  • ‑nmugurit
  • înmuguritu‑
  • ‑nmuguritu‑
  • înmugurind
  • ‑nmugurind
  • înmugurindu‑
  • ‑nmugurindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • înmugurește
  • ‑nmugurește
(să)
  • înmugurească
  • ‑nmugurească
  • înmugurea
  • ‑nmugurea
  • înmuguri
  • ‑nmuguri
  • înmugurise
  • ‑nmugurise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • înmuguresc
  • ‑nmuguresc
(să)
  • înmugurească
  • ‑nmugurească
  • înmugureau
  • ‑nmugureau
  • înmuguri
  • ‑nmuguri
  • înmuguriseră
  • ‑nmuguriseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • muguri
  • mugurire
  • mugurit
  • muguritu‑
  • mugurind
  • mugurindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mugurește
(să)
  • mugurească
  • mugurea
  • muguri
  • mugurise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • muguresc
(să)
  • mugurească
  • mugureau
  • muguri
  • muguriseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mugura
  • mugurare
  • mugurat
  • muguratu‑
  • mugurând
  • mugurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mugurea
(să)
  • mugureze
  • mugura
  • mugură
  • mugurase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mugurea
(să)
  • mugureze
  • mugurau
  • mugura
  • muguraseră
verb (V2)
Surse flexiune: DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mugura
  • mugurare
  • mugurat
  • muguratu‑
  • mugurând
  • mugurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mugură
(să)
  • mugure
  • mugura
  • mugură
  • mugurase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mugură
(să)
  • mugure
  • mugurau
  • mugura
  • muguraseră
Intrare: mugur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mugur
  • mugurul
  • muguru‑
plural
  • muguri
  • mugurii
genitiv-dativ singular
  • mugur
  • mugurului
plural
  • muguri
  • mugurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mugure
  • mugurele
plural
  • muguri
  • mugurii
genitiv-dativ singular
  • mugure
  • mugurelui
plural
  • muguri
  • mugurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

muguri mugura

etimologie:

  • mugur
    surse: DEX '09 DEX '98

înmuguri înmugurire muguri mugura

  • 1. A face muguri.
    exemple
    • Într-o zi văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată. ISPIRESCU, L. 72.
      surse: DLRLC
    • Uite, codru-nmugurește, ’Nmugurește, înverzește, Doru-n mine se trezește. ANT. LIT. POP. I 74.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre idei, soluții etc.) A lua naștere, a prinde contur în mintea cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • În + mugur
    surse: DEX '09 DEX '98

mugur mugure

  • 1. Organ al plantelor superioare, format dintr-un vârf vegetativ și din frunze tinere (nedezvoltate încă) acoperite de frunzulițe solzoase.
    exemple
    • Mugurii de ieri, tari ca mărgăritarele, s-au desfăcut și-n locul fiecăruia joacă o creangă nouă, gingașă, cu frunzele diafane. ARGHEZI, P. T. 21.
      surse: DLRLC
    • [Frunza] s-a desfăcut din mugur într-o dimineață caldă a începutului de primăvară. GÎRLEANU, L. 40.
      surse: DLRLC
    • Mugurii pe creangă se văd îmbobocind. ALECSANDRI, O. 174.
      surse: DLRLC
    • figurat Marele preot înjunghia un berbecuț alb și creț, cu mugurii cornițelor abia rotunzite sub blana frunții. C. PETRESCU, R. DR. 56.
      surse: DLRLC
  • 2. Excrescență mică, de natură patologică, pe unele organe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Muguri laringieni.
      surse: DLRLC
  • 3. Parte a pieptului dintre picioarele de dinainte la vitele cornute, la cerb, la căprioară și la alte animale sălbatice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: