mucezi vir [At: VARLAAM, C. 37 / Pzi: ~zesc / E: muced] 1-2 A (se) mucegăi. 3-4 (Fig; d. oameni) A sta multă vreme în același loc, ducând o viață monotonă, ștearsă, lipsită de activitate. 5-6 (Reg; d. metale) A (se) oxida.

MUCEZI, mucezesc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni muced, a prinde mucegai; a (se) mucegăi. Privii lung și jalnic cărțile... mucezite de umezeală. DEMETRESCU, O. 100. Hainele de pe dînsa se hărtăniseră, se muceziseră și se putreziseră. ISPIRESCU, L. 144. 2. Fig. A trăi inactiv, a duce o viață monotonă, a lîncezi. [Exploatatorii] au poliția care ne burdușește, și armata care trage în noi și pușcăriile în care ne aruncă să mucezim. PAS, Z. IV 203. M-am scandalizat cînd am văzut cum te-au lăsat toți să mucezești într-o puturoșenie de tîrg. C. PETRESCU, C. V. 105. Mă mucezisem la țară, la Bîrzoieni. ALECSANDRI, T. I 309.

A MUCEZI ~esc intranz. 1) A deveni muced; a se acoperi cu mucegai; a mucegăi. 2) fig. (despre mărfuri) A sta mult pe rafturile magazinelor fără a se vinde. 3) fig. (despre oameni) A trăi mult timp în același loc ducând o viață inactivă. /Din muced

mucezì v. a se face muced.

muced, ~ă [At: BIBLIA (1688), 159¹/44 / V: (înv) ~e, ~cid / Pl: ~ezi, ~e / E: ml mucidus, -a, -um] 1 a Mucegăit. 2 a (Reg; îla) ~ de beat Extrem de beat. 3 a (D. gust, miros) Caracteristic mucegaiului (1) sau obiectelor mucegăite. 4 a (Reg; îs) Vin ~ Vin cu gust de mucegai (1). 5 a (Reg; pan; d. obiecte de cupru sau de alamă) Oxidat. 6 a (Pan; d. cărți, hârtie) Îngălbenit. 7 a (Pan; d. cărți, hârtie) Degradat. 8 a (Fig) Care nu mai corespunde Si: depășit. 9 a (Pop; d. cai) Vânăt-fumuriu. 10 a (Reg; îs) Mere ~e Specie de mere nedefinită mai îndeaproape. 11 sf (Îvr) Boală care provoacă mucegăirea fagurilor Vz mucezeală (4).

mucede a vz muced

mucid, ~ă a vz muced

MUCED, -A, mucezi, -de, adj. Acoperit de mucegai (din cauza vechimii sau a șederii în umezeală); mucegăit. Cu sfărmate catapulturi Turnul muced stă-nclinat. COȘBUC, P. II 69. Un lanț de dughene de lemn mucede... alcătuiesc una și singura uliță a Romanului. NEGRUZZI, S. I 194. ◊ (Despre miros) Camerele păstrau mirosul muced de pustiu și închis. C. PETRESCU, R. DR. 102. ◊ (Despre alimente) Untură de porc mucedă ori rîncedă. ȘEZ. III 145. (Despre cărți, hîrtie) îngălbenit de vreme, degradat. Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrîne, Căci pe mucedele pagini stau domniile romîne. EMINESCU, O. I 32. (Regional, despre părul unor animale) De culoarea mucegaiului; fumuriu, negru-vînăt.

MUCED ~dă (~zi, ~de) Care este acoperit sau plin de mucegai. /<lat. mucidus

muced a. 1. acoperit pe suprafață cu un fel de mușchiu, când un corp începe a putrezi: pâine mucedă, vin muced; 2. îngălbenit de timp: pe mucedele pagini stau domniile române EM.; 3. cu părul negru-vânăt (despre cai). [Lat. MUCIDUS].

múced, -ă adj. (lat. múcidus; pv. muide, fr. moîte. V. muc). Stricat saŭ acoperit de mucegaĭ.

mucezésc v. intr. (d. muced). Mucegăesc, devin muced.

mucezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucezesc, 3 sg. mucezește, imperf. 1 mucezeam; conj. prez. 1 sg. să mucezesc, 3 să mucezească

mucezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucezesc, imperf. 3 sg. mucezea; conj. prez. 3 să mucezească

mucezi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucezesc, imperf. 3 sg. mucezea; conj. prez. 3 sg. și pl. mucezească

muced adj. m., pl. mucezi; f. mucedă, pl. mucede

muced adj. m., pl. mucezi; f. mucedă, pl. mucede

muced adj. m., pl. mucezi; f. sg. mucedă, pl. mucede

muced (mucedă), adj. – Mucegăit. – Var. (înv.) mucid. Lat. mūcĭdus (Pușcariu 1113; Candrea-Dens., 1158; REW 5711), cf. v. it. muzzo, prov. muide, fr. moite. – Der. mucezi, vb. (a face mucegai); mucezeală, s. f. (mucegai); mucegai (var. mucigai), s. n. (un fel de ciupercă, Mucar mucedo; boșorog), din mucezi ca putregai din putrezi, cf. ucigaș din ucide (Tiktin; după Pușcariu 1115 și Pușcariu, Dacor., VII, 478; der. ca it. moccicaglia; după Pascu, Suf., 200, din muced cu suf. -aie); mucegăios, adj. (plin de mucegai); mucegăi, vb. (a prinde mucegai).

MUCEZI vb. v. mucegăi.

mucezi vb. a (se) mucegăi, (reg.) a (se) mucuri, (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~.)

BURUIANĂ-MUCEDĂ s. v. scaiul-dracului.

MUCED adj. v. mucegăit.

SPIN-DE-MUCEDĂ s. v. scai-albastru, scai-vânăt.

buruiană-mucedă s. v. SCAIUL-DRACULUI.

MUCED adj. mucegăit, mucezit, (rar) mucegăios, (reg.) mucegărit, (Olt. și Munt.) sfoiegit. (Aliment ~.)

spin-de-mucedă s. v. SCAI-ALBASTRU. SCAI-VÎNĂT.

mucezí, mucezesc, v.t.r. A mucegăi; a se strica, a se altera: „...și să-i fie trupul ca piatra ce mucezește și ca fierul ce ruginește...” (Socolon, 2005: 275; doc. din 1840). – Din muced (MDA).

mucezi, mucezesc, vb. tranz., refl. – A mucegăi; a se strica, a se altera. – Din muced (DEX, MDA).

múced, -ă, mucezi, mucede, adj. 1. Acoperit de mucegai. 2. Umed. 3. (Cal) sur; focău; facău. ■ (top.) Tăul Muced, mlaștină în bazinul superior al Văii Izei; „locul de întâlnire a numeroase pâraie, pe povârnișul de nord al muntelui Bătrâna, de unde izvorește Iza” (Dermer, Marin, 1935: 39). ■ (onom.) Mucedu, poreclă în Dumbrăvița. – Lat. mucidus „muced” (Șăineanu, DEX, MDA).

muced, -ă, mucezi, mucede, adj. – 1. Acoperit de mucegai. 2. Umed. 3. (ref. la cai) Sur; focău; facău (ALR, 1956: 276). ♦ (top.) Tăul Muced, mlaștină în bazinul superior al Văii Izei; „locul de întâlnire a numeroase pâraie, pe povârnișul de nord al muntelui Bătrâna, de unde izvorește Iza” (Demeter, Marin, 1935: 39). – Lat. mucidus „muced” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).

muced, -ă, adj. – 1. Acoperit de mucegai. 2. Umed. „Locul de întâlnire a numeroase pâraie, pe povârnișul de nord al muntelui Bătrâna, de unde izvorește Iza” (Demeter, Marin, 1935: 39). 3. (ref. la cai) Sur; focău; facău (ALR 1956: 276). – Lat. mucidus (Pușcariu, Candrea-Desusianu cf. DER).

MUCEZÍ vb. IV. I n t r a n z. și r e f l. A (se) m u c e g ă i. De să va tîmpla svînta cumenecătură să mucedzască sau să înghiațe. VARLAAM, C. 37. Hainele de pe dînsa se hărtuiseră, se muceziseră. ISPIRESCU. L. 144. Fînul este crud si dacă se cosește, . . . se mucezește. PAMFILE, A. R. 152. Spatele i-or putrezi, Brațele i-or mucezi. MARIAN, Î. 177. [Slănina] s-a mucezit, ALR II/I h 19/812. ◊ (În contexte figurate) Eu mă duc, mîndră, ca mîne, Inima la tin'rămîne. . . De-i vedea că înverzește Poți să tragi a mea nădejde: De-i vedea că s-a-nnegrit, S-a-nnegrit, A mucezit, Ia-ți nădejdea de la mine, Că eu nu mai știu de tine. JARNIK-BÎRSEANU, D. 338. Foicică mărăcine, Bucură-te, monăstire, Că frumoasă floare-ți vine. Nu vine să-mbobocească, Ci vine să odihnească, Ci vine să mucezească, în tine să putrezească. TEODORESCU, P. P. 288. ◊ F i g. Banii d-lui nu mucezesc niciodată. PR. DRAM. 278. Înainte mă rugau să merg pe la casele boierești și acum mi se mucezește cobza. ALECSANDRI, T. 80. ♦ F i g. (Despre oameni) A sta (multă vreme) în același loc ducînd o viață monotonă, ștearsă, lipsită de activitate. Bunul om mucezește în hanul lui Copoiu. NEGRUZZI, S. I, 238. Mă mucezisem la țeară, la Bîrzoieni. ALECSANDRI, T. 70. De cînd am venit la Lipsea, n-am ieșit din halat. Am mucezit de tot. CARAGIALE, O. VII, 40. Mucezi și el cîțiva ani pe tronul Moldovei. IORGA, C. I. I, 43. Dacă și-ar fi ascultat înclinarea . . . n-ar mucezi la o catedră de limba franceză. C. PETRESCU, R. DR. 300. Aici mucezește de la patru după amiaza pînă la opt, și de la zece seara pînă la două-trei de noapte. id. S. 107, cf. PĂS, Z. IV, 203. ♦ (Regional; despre metale) A (se) oxida, a (se) cocli (Boiu Mare-Baia Mare). Cf. ALRM SN I h 387/272. – Prez. ind.: mucezesc. – V. muced.

MUCED, -Ă adj., s. f. I. Adj. 1. Mucegăit. iPlinele lor de mâncat s-au făcut uscate și mucede. BIBLIA (1688), 159¹/44. Mănîncă. . . grîu care puțea sau mucid. N. COSTIN, ap. GCR II, 12/14. Să nu fie făina veache. . . nici să fie mucede. IACOV, SYN. 2^r/19. Hotarul. . . pănă în dreptu handanului, în fîntîna mucidă (a. 1765). ȘTEFANELLI, D. C. 77. Omul se simte cît e de mic . . . înaintea astor oase mucede ce au avut odinioară carne și sînge ca noi. NEGRUZZI, S. I, 216. Un lanț de dughene de lemn mucede de vechie cu lungi și spînzurate streșine. id. ib. 194. Balta mucedă e toată fermecat mărgăritar. MACEDONSKI, O. I, 154. Untură de porc mucedă ori rîncedă. ȘEZ. III, 145. Turnul muced stă-nclinat. COȘBUC, P. N, 69. Mă duse. . . la casa bătrînească, cu dranița mucedă și cu pereții coșcoviți. C. PETRESCU, s. 12. Era, se vede, o brățară care se săturase de zăcut în pămîntul muced și negru. id. R. dr. 67. Am auzit că la armată . . . mîncați numai mămăligă mucedă. SAHIA, N. 118. Se uită lung la pereții mucezi ai beciului, CAMILAR, N. I, 353, cf. 324. Pe un pat de paie mucede, o vacă bălțată își lingea vițelul proaspăt fătat. T. POPOVICI, S. 428, cf. ALRM II/I h 22. (Substantivat) Vine rînced lîngă muced, se zice cînd se adună cei la fel de răi. Cf. PANN, P. V. II, 135/16, ZANNE, P. IV, 230. ◊ E x p r. (Regional) Muced de beat = extrem de beat. CHEST. VIII 109/34. ♦ (Despre gust, miros) Caracteristic mucegaiului (1) sau obiectelor mucegăite. Camerele. . . păstrau mirosul muced de pustiu și închis. C. PETRESCU, R. DR. 102. (Substantivat) Are iz a butoi sau a muŝed. ALR SN I h 239/250. ◊ (Regional) Vin muced = vin cu gust de mucegai (1). H X 534. ♦ P. a n a l. (Regional; despre obiecte de cupru sau alamă) Oxidat, coclit (Voivozi-Carei). Cf. ALRM SN I h 387/325. ♦ (Despre cărți, hîrtie) Îngălbenit, uzat, degradat. Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bâtrîne, Căci pe mucedele pagini stau domniile române. EMINESCU, O. I, 32. ♦ F i g. Care nu mai corespunde; depășit. Această pretensiune a sa, o scotea Martonfi dintr-un canon muced al conciliului ținut la Roma. BARIȚIU, P. A. I, 326. 2. (Popular; mai ales despre cai) Vînăt- fumuriu. Vorbește cel ce fuge pe cal stropit cu pete. Și cel pe calul muced răstește vulturel. COȘBUC, P. II, 194, cf. H II 131, 185, 203, IV 84, VII 183, IX 142, 262, X 535, CHEST. V 76, ALR I 1491/59, 227, 351, 1 492/890, 896, ALR II 3 403/219, a III 3, V 14. ◊ (Regional) Mere mucede = numele unei specii de mere. Cf. ALR II 6 067/235. II. S. f. (Învechit, rar) Boală care provoacă mucegăirea fagurilor. V. m u c e z e a l ă (2). Muceda se înțeleage stricarea și împuțirea fagurilor, carea măcar arareori, totuși se întîmplă și aceasta la unii stupi și deacâ nu li se va ajuta în vreame. . . atuncea muceda treace la toți fagurii și se întinde preste tot lăcașul. TOMICI, C. A. 157/20, cf. 158/4. – Pl.: mucezi, -de. - Și: (învechit) múcede, múcid, -ă adj. – Lat. mucidus, -a, -am.