11 definiții pentru mucalit

MUCALÍT, -Ă, mucaliți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș. – Din tc. mukallit.

MUCALÍT, -Ă, mucaliți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș. – Din tc. mukallit.

MUCALÍT2, -Ă, mucaliți, -te, adj. (Despre persoane) Care știe să înfățișeze latura comică a lucrurilor, păstrîndu-și un aer serios; care sub aparență serioasă provoacă rîs, bună dispoziție; ale cărui vorbe sau atitudini sînt amuzante; glumeț, poznaș, ghiduș. Acum douăzeci și cinci de ani era un scriitoraș la tribunalul din Tîrgoviște. Dar mucalit... lucru mare. VLAHUȚĂ, O. A. 207. Cum venea el, nu era chip să nu rîzi, atît e de mucalit. CONTEMPORANUL, VIII 197. Bărbatu-meu îi tare mucalit, bată-l-ar norocii c-un car de galbeni. ALECSANDRI, T. I 131. ◊ (Despre gesturi, vorbe, manifestări ale oamenilor) Cîntă, îndelungă vreme, cîntece mucalite care plăceau mult celor de față. CAMIL PETRESCU, O. I 130. ◊ (Adverbial) Și în mustărie crezi că nu te-a văzut nimeni? întrebă Ghica, glumind mereu și controlînd mucalit fereastra. V. ROM. octombrie 1953, 75. ◊ (Substantivat) Și ce mai pică pe de lături... completă un mucalit. REBREANU, R. II 82. Mucalitul... a și trimit o glumă de s-au zdruncinat și ferestrele de rîs. I. BOTEZ, ȘC. 159.

MUCALÍT1, mucaliți, s. m. (Învechit) Bufon. Un rege al Franței. avea și el nebunul sau mucalitul său, ca toți regii cei vechi. BOLLIAC, O. 236.

mucalít adj. m., pl. mucalíți; f. mucalítă, pl. mucalíte

MUCALÍT adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.

mucalít (mucalítă), adj. – Glumeț, bășcălios. Tc. (arab.) mukalid (Șeineanu, II, 264; Loewe 63; Lokotsch 1505), cf. ngr. μουϰαλίτης. – Der. mucalitlîc, s. n. (ironie, bășcălie), înv., din tc. mukalidlik.

MUCALÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care poate provoca râsul păstrând un aer de seriozitate. /<turc. mukallit

mucalit a. și m. Mold. caraghios: tare ești mucalit! AL. [Turc. MUKALLID, lit. cel ce imită].

mucalít, -ă adj. și s. (turc. ar. mukallid, part. prezent d. ar. taklid, a imita). Fam. Comic, bufon.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

mucalít adj. m., pl. mucalíți; f. sg. mucalítă, pl. mucalíte

mucalit adj. v. GLUMEȚ. HAZLIU. POZNAȘ. VESEL.

Intrare: mucalit
mucalit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucalit
  • mucalitul
  • mucalitu‑
  • mucali
  • mucalita
plural
  • mucaliți
  • mucaliții
  • mucalite
  • mucalitele
genitiv-dativ singular
  • mucalit
  • mucalitului
  • mucalite
  • mucalitei
plural
  • mucaliți
  • mucaliților
  • mucalite
  • mucalitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)