3 intrări

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mușca1 sf [At: BULET. GRĂD. BOT. V, 64 / V: (pop; reg) mascat s, mașcat s, moscat s, mosc~, moș~, muscat s, musc~, mușcat s / Pl: ~te, (pop) ~căți / E: bg мушкато, mg muskáta] 1 (Șîc ~-roșie, ~-roz, ~-ca-nalba, ~-rotată, ~-puturoasă) Plantă erbacee perenă, din familia geraniaceelor, cu tulpina dreptă sau culcată, slab lemnoasă, cu frunze rotunde, păroase pe ambele fețe, cu marginile dințate, cu flori de culoare albă, roz sau roșie, dispuse în umbele și cu fructele în formă de cioc de barză, cultivată ca plantă decorativă Si: (reg) mușcatlă, pirirgoane (Pelargonium zonale). 2 (Șîc ~-creață, ~-încrestată) Plantă erbacee perenă din familia geraniaceelor cu tulpina dreaptă, înaltă cam de un metru, cu ramuri având peri lungi glanduloși, cu frunze crestate adânc și cu o inflorescență de obicei din cinci flori, având petalele superioare roz cu o pată pupurie, iar cele inferioare fără pată, cultivată ca plantă decorativă Si: (reg) belagoni (Pelargonium radula). 3 (Șîc ~-care-miroasă, ~căți-ca-măru, ~-ca-țitroana) Plantă erbacee perenă din familia geraniaceelor, cu tulpina scurtă, cărnoasă și solzoasă, cu frunze dințate, cu miros tare de lămâie și cu flori mici, albe sau roz, dispuse în umbele, cultivată ca plantă decorativă Si: (reg) indrușaim, mușcatăr-rotund, mușcătură1, mușcățel1 (Pelargonium odoratissimum). 4 (Șîc ~-mare, ~-cu-flori-mari) Plantă erbacee perenă din familia geraniaceelor, cu tulpina lucioasă, mult ramificată și cu flori mari, cultivată ca plantă decorativă (Pelargonium grandiflorum). 5 (Bot; șîc ~a-jinului) Priboi (Geranium macrorrhizum). 6-9 (Prc) Floare a mușcatei (1-4).

mușca2 sf [At: BARCIANU / Pl: ~te / E: pn muszkat] (Reg) Nucșoară folosită drept condiment.

MUȘCÁTĂ, mușcate, s. f. Numele mai multor plante erbacee perene, cu frunze reniforme, palmat-lobate și cu flori roșii, albe sau roz dispuse în umbele, cultivate ca plante decorative (Pelargonium). – Din bg. muškato, magh. muskáta.

MUȘCÁTĂ, mușcate, s. f. Numele mai multor plante erbacee perene, cu frunze reniforme, palmat-lobate și cu flori roșii, albe sau roz dispuse în umbele, cultivate ca plante decorative (Pelargonium). – Din bg. muškato, magh. muskáta.

MUȘCÁTĂ, mușcate, s. f. Plantă decorativă, cu frunze catifelate și păroase, mirositoare, cu flori mici albe sau roșii dispuse în umbele (Pelargonium). Fina zîmbea nepăsătoare, potrivindu-și la ureche mușcata veștedă. SADSOVEANU, M. C. 153. Curtea era mai curată și în geamuri într-adevăr rîdeau niște mușcate însîngerate. REBREANU, R. I 93. A-nflorit mușcata Din grădina noastră Și-i atît de roșu Macul din fereastră. GOGA, C. F. 65. ◊ Compus: mușcată-creață = pelargonie.

MUȘCÁTĂ ~e f. Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile sale roșii, roz sau albe, dispuse în inflorescență umbeliformă; pelargonie. /<bulg. muškato, ung. muskáta

mușcată f. Tr. Bot. indrișaim: foaie verde de mușcată POP. [Lat. medieval MUSCATUS, printr’un intermediar unguresc].

mașcat1 s vz mușcată

muscat2 s vz mușcată1

musca sf vz mușcată1

mușcat4 s vz mușcată1

mușcat2, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: mușca] Care a fost sfâșiat, rupt, rănit prin mușcare.

mușcat3 ain vz muscat1

mușcat5, ~ă a vz mășcat

mușcat1 sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: (rar) ~uri / E: mușca] 1-3 Mușcare (1- 3). 4 (Bot; îc) ~ul-broaștelor (sau ~-broaștei) Iarba-broaștelor (Hydrocharis Morsus ranae). 5 (Îc) ~ul-dracului Plantă erbacee cu flori liliachii sau violet-roșietice Si: călugăraș (Knautia arvensis). 6 (îae) Planta Knautia silvaticca. 7 (Îae) Planta Knautia longifolia. 8 (Îae) Plantă erbacee cu frunze lunguiețe și flori liliachii sau albastre (Scabiosa columbaria). 9 (Îae) Plantă erbacee cu flori roșii dispuse în capitule (Scabiosa lucida) Si: (reg) felfe, floarea văduvei. 10 (Îae) Ruin (Scabiosa succisa).

MUȘCÁT s. n. (Rar) Mușcare. – V. mușca.

MUȘCÁT s. n. (Rar) Mușcare. – V. mușca.

MUȘCÁT s. n. (Neobișnuit) Mușcătură. (Fig.) Buza ta învinețită de-al corupției mușcat. EMINESCU, O. I 29.

mușcat n. 1. acțiune de a mușca; 2. mușcatu-dracului, plantă cu florile liliachii sau albastre, crește prin coline și prin fânețe uscate din munți (Scabiosa columbaria).

mușcát (est) m. și mușcátă (vest) f., pl. e (rus. muškat, fructu unuĭ copac mirositor; germ. muskat, fr. muscat, moscat). Indrușaim, o plantă geraniacee cu tulpina scurtă și cărnoasă, cu frunze rătunde catifelate, cu florĭ de ordinar roșiĭ așezate în umbele micĭ, originară din sudu Africiĭ (pelargónium odoratissimum [béllulum și róseum]). Mușcatu draculuĭ. V. ruĭen.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mușcátă s. f., g.-d. art. mușcátei; pl. mușcáte

mușcátă s. f., pl. mușcáte

arată toate definițiile

Intrare: mușcată
mușcată substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușca
  • mușcata
plural
  • mușcate
  • mușcatele
genitiv-dativ singular
  • mușcate
  • mușcatei
plural
  • mușcate
  • mușcatelor
vocativ singular
plural
Intrare: Mușcată
Mușcată nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mușcată
Intrare: mușcat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușcat
  • mușcatul
  • mușcatu‑
  • mușca
  • mușcata
plural
  • mușcați
  • mușcații
  • mușcate
  • mușcatele
genitiv-dativ singular
  • mușcat
  • mușcatului
  • mușcate
  • mușcatei
plural
  • mușcați
  • mușcaților
  • mușcate
  • mușcatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)