5 definiții pentru mușcat (adj.)
Explicative DEX
mușcat2, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: mușca] Care a fost sfâșiat, rupt, rănit prin mușcare.
Ortografice DOOM
mușcat adj. m., pl. mușcați; f. sg. mușcată, pl. mușcate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MUȘCAT2, -Ă adj. Care a fost sfîșiat, rupt, rănit prin mușcare. Cf. ANON. CAR., LEX. MARS. 229, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF. Buzele cărnoase, mușcate și vopsite cu carmin. REBREANU, NUV. 6. ◊ F i g. Cu pălăria de paie, lată și mușcată zdrențe de jur-împrejur . . . , trecea repede pe ulițele satelor, dînd binețe tuturor, id. ib. 199. – Pl.: mușcați, -te. – V. mușca.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUȘCAT5, -Ă adj. v. mășcat.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUȘCAT3 aj. invar. v. muscat1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mușcat (adj.)
mușcat1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)