MUȘCAT², -Ă adj. Care a fost sfîșiat, rupt, rănit prin mușcare. Cf. ANON. CAR., LEX. MARS. 229, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF. Buzele cărnoase, mușcate și vopsite cu carmin. REBREANU, NUV. 6. ◊ F i g. Cu pălăria de paie, lată și mușcată zdrențe de jur-împrejur . . . , trecea repede pe ulițele satelor, dînd binețe tuturor, id. ib. 199. – Pl.: mușcați, -te. – V. mușca.