MOTO- Element de compunere însemnând „pus în mișcare cu ajutorul unui motor”, „echipat cu un motor”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. ◊ (Folosit independent) Mijloace moto. – Din fr. moto-.

moto² sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~uri / E: it motto, fr motto, ger Motto] Citat sau text scurt, în general aparținând unui autor celebru, care se pune înaintea unei scrieri, a unui capitol etc. pentru a releva ideea fundamentală a scrierii respective.

moto³ av [At: DN³ / E: it moto] (Muz; ca indicație de execuție; îs) Con ~ Cu mișcare foarte repede.

moto¹- [At: DLR / E: fr moto-] Element prim de compunere savantă cu sensul: 1 Pus în mișcare de un motor. 2 Echipat cu un motor. 3 Motorizat.

MOTO¹- Element de compunere care înseamnă „pus în mișcare cu ajutorul unui motor”, „echipat cu un motor” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. ◊ (Folosit independent) Mijloace moto. – Din fr. moto-.

MOTO², motouri, s. n. Citat luat, de obicei, dintr-o operă consacrată sau semnată de un autor celebru, pus la începutul unei lucrări, al unui capitol etc. cu scopul de a releva ideea fundamentală a scrierii respective. – Din it. motto, germ. Motto.

MOTO¹- Element de compunere care dă cuvintelor compuse cu el înțelesul de «pus în mișcare cu ajutorul unui motor», «echipat cu un motor»,«motorizat» și servește la formarea unor substantive ca: motonavă, motomitralieră.

MOTO ², (rar) motouri, s. n. Citat care se pune înaintea unei scrieri, a unui capitol etc. spre a reda ideea principală sau tendința autorului. – Scris și: motto.

MOTO s.n. Fragment, citat pus la începutul unei scrieri, al unui capitol etc. pentru a arăta pe scurt ideea fundamentală a autorului. [< it. motto].

MOTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Con moto = mișcat, cu mișcare foarte repede. [< it. moto].

MOTO³ s. n. citat pus la începutul unei scrieri, al unui capitol etc., pentru a reda pe scurt ideea fundamentală a lucrării. (< it., fr. motto, germ. Motto)

MOTO¹-, -MOTIVĂ elem. „cu motor, mecanizat”, „motocicletă”, „automobil”. (< fr., engl. moto-, cf. lat. motum)

MOTO² adj. inv. referitor la un vehicul motorizat. (< moto/rizat)

moto adj. inv. 1962 Referitor la un vehicul motorizat v. microfoileton (abreviere din moto[rizat])

MOTO ~uri n. Citat scurt care se pune la începutul unei opere artistice, al unui studiu științific sau al unui capitol, pentru a evidenția ideea de bază; epigraf. /<it. motto, germ. Motto

MOTTO, mottouri, s. n. Citat luat, de obicei, dintr-o operă consacrată sau semnată de un autor celebru, pus la începutul unei lucrări, al unui capitol etc. cu scopul de a releva ideea fundamentală a scrierii respective. [Scris și: moto] – Din it. motto, germ. Motto.

MOTTO s. n. v. moto².

CON MOTO loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu multă mișcare. [< it. con moto].

CON MOTO loc. adv. (muz.) cu multă mișcare. (< it. con moto)

-MOTIVĂ elem. moto¹-.

auto-moto-carting s. n., adj. inv. Referitor la automobile, motociclete și carturi ◊ „Automobiliștii băimăreni dispun, de câteva zile, de un club dotat cu material documentar de tehnică auto, turism rutier și sport auto-moto-karting.” R.l. 3 III 77 p. 5 (din auto2- + moto- + carting)

auto-moto-velo s., adj. Referitor la automobile, motociclete și biciclete ◊ „Pentru amatorii de auto-moto-velo, pe lângă noua motoretă «Mini-Mobra», se vor mai prezenta la Târgul de mostre noile tipuri de biciclete «Pegas 18 B» și «Standard B.».” R.l. 10 VIII 77 p. 2; v. și 1 VIII 80 p. 5 (din auto2- + moto- + velo)

auto-moto-velo-sport adj. (Magazin) specializat în desfacerea pieselor de schimb și a mijloacelor de transport pe două și patru roți, ca și a materialului sportiv ◊ „Două noi magazine auto-moto-velo-sport s-au deschis în București [...]” Sc. 14 XI 82 p. 5. ◊ „Un nou magazin auto-moto-velo-sport.” Sc. 19 III 83 p. 5 (din auto2- + moto + velo + sport)

*mótto n. fără pl. saŭ pl. motturĭ (it. motto. V. motet). Proverb saŭ altă cugetare pusă în fruntea uneĭ opere literare saŭ unuĭ articul de ziar.

moto (con ~) (muz.) (it.) loc. adv.

moto s. n., art. motoul; pl. motouri

motto (it.) s. n., pl. mottouri

con moto (indicație muzicală) (it.) loc. adv.

motto s. n., art. mottoul; pl. mottouri

con moto loc. adv.

motto.

moto (cuv. it. „mișcare”) 1. Cuvânt care intră în componența unor indicații de tempo (2) cărora le adaugă o nuanță de rapiditate (allegro con m., andante con m.). ♦ Con m., fără altă indicație, desemnează o mișcare rapidă. 2. M. perpetuo (loc. it. „mișcare nesfîrșită”), titlul unei piese de virtuozitate, sin. perpetuum mobile.

MOTO s. epigraf. (~ la o lucrare.)

MOTO s. epigraf. (~ la o lucrare.)

MOTO² s. n. Citat sau text scurt, aparținînd adesea unui autor celebru, care se pune de obicei înaintea unei scrieri, a unui capitol etc. pentru a sugera ideea principală, motivul sau tema scrierii, a capitolului etc. respectiv. Cf. STAMATI, D., BARCIANU, ALEXI, W., AGÎTBICEANU, 110. Trebuie să adăugați un moto carnetului dumneavoastră de note. SADOVEANU, O. IX, 309. – Pl.: motouri. – Din it. motto, fr. motto, germ. Motto.

MOTO¹- Element de compunere care însemnează „pus în mișcare de un motor”, „echipat cu un motor”, „motorizat” și care servește la formarea unor substantive ca: m o t o m i t r a l i e r ă, m o t o p l u g și a unor adjective ca: m o t o m e c a n i z a t. ◊ (Folosit independent) Mijloace moto. - Izolat, prin analiză, din împrumuturi ca motociclist, motocompresor etc.