2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOTIVÁT, -Ă, motivați, -te, adj. 1. Care se justifică printr-un motiv. 2. (Psih.) Care se produce în vederea unui scop. – V. motiva.

MOTIVÁT, -Ă, motivați, -te, adj. 1. Care se justifică printr-un motiv. 2. (Psih.) Care se produce în vederea unui scop. – V. motiva.

motivat, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: motiva] 1 Pentru care au fost arătate, expuse motivele (1, 2) Si: argumentat, justificat. 2 (D. absențe) Considerat ca îndreptățit, justificat.

MOTIVÁ, motivez, vb. I. Tranz. A expune cauzele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni; a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri; a justifica. ♦ Spec. (Despre elevi, studenți) A prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri. ♦ A îndreptăți o acțiune, un gest etc. – Din fr. motiver.

motiva vt [At: NEGULICI / Pzi: ~vez / E: fr motiver] 1 A arăta motivul (1, 2) care stă la baza unei acțiuni, a unei stări sufletești etc. 2 A aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri Vz a justifica. 3 A îndreptăți o acțiune, un gest. 4 (Spc; d. elevi, studenți etc.) A justifica absența de la cursuri prezentând o motivare scrisă. 5 (D. cadre didactice sau administrative) A socoti îndreptățite absențele cuiva și a le scuza.

MOTIVÁ, motivez, vb. I. Tranz. A arăta motivele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni; a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri; a justifica. ♦ Spec. (Despre elevi, studenți) A prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri. ♦ A îndreptăți o acțiune, un gest etc. – Din fr. motiver.

MOTIVÁ, motivez, vb. I. Tranz. A justifica, a arăta, a explica motivele, cauzele unui fapt. ♦ A îndreptăți, a susține, a întemeia. Acțiunile eroilor nu sînt peste tot motivate cu destulă putere. GHEREA, ST. CR. II 262.

MOTIVÁ vb. I. tr. A expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni etc.; a justifica. ♦ A servi drept cauză pentru...; a pricinui. [< fr. motiver, it. motivare].

MOTIVÁ vb. tr. a expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni; a justifica. ◊ a servi drept cauză pentru... (< fr. motiver)

A MOTIVÁ ~éz tranz. 1) (acțiuni, atitudini, hotărâri etc.) A prezenta drept just, legitim, aducând motive întru susținere; a justifica; a îndreptăți. 2) A explica servind drept motiv. /<fr. motiver

motivà v. 1. a da motivele: a motiva un refuz; 2. a servi de motiv: temeri au motivat această măsură.

*motivéz v. tr. (fr. motiver, it. motivare). Prezent motivele, arăt cauzele: elevu motivează o absență. Servesc de motiv, justific: nimic n’a motivat această măsură. – Fals profesoru motivează absențele elevuluĭ. Corect e: profesoru scuză absențele elevuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

motivát adj. m., pl. motiváți; f. sg. motivátă, pl. motiváte

motivá (a ~) vb., ind. prez. 3 motiveáză

motivá vb., ind. prez. 1 sg. motivéz, 3 sg. și pl. motiveáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOTIVÁT adj. 1. v. fundamentat. 2. v. justificat.

MOTIVAT adj. 1. fundamentat, îndreptățit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvîntat. (Un motiv ~; o scuză ~.) 2. justificat, (rar) scuzat. (Absență ~.)

MOTIVÁ vb. 1. v. justifica. 2. v. scuza.

MOTIVA vb. 1. a îndreptăți, a justifica, (livr.) a legitima. (Toate acestea ~ hotărîrea lui.) 2. a justifica, a scuza. (Scopul ~ mijloacele.)

Intrare: motivat
motivat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • motivat
  • motivatul
  • motivatu‑
  • motiva
  • motivata
plural
  • motivați
  • motivații
  • motivate
  • motivatele
genitiv-dativ singular
  • motivat
  • motivatului
  • motivate
  • motivatei
plural
  • motivați
  • motivaților
  • motivate
  • motivatelor
vocativ singular
plural
Intrare: motiva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • motiva
  • motivare
  • motivat
  • motivatu‑
  • motivând
  • motivându‑
singular plural
  • motivea
  • motivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • motivez
(să)
  • motivez
  • motivam
  • motivai
  • motivasem
a II-a (tu)
  • motivezi
(să)
  • motivezi
  • motivai
  • motivași
  • motivaseși
a III-a (el, ea)
  • motivea
(să)
  • motiveze
  • motiva
  • motivă
  • motivase
plural I (noi)
  • motivăm
(să)
  • motivăm
  • motivam
  • motivarăm
  • motivaserăm
  • motivasem
a II-a (voi)
  • motivați
(să)
  • motivați
  • motivați
  • motivarăți
  • motivaserăți
  • motivaseți
a III-a (ei, ele)
  • motivea
(să)
  • motiveze
  • motivau
  • motiva
  • motivaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

motivat

etimologie:

  • vezi motiva
    surse: DEX '98 DEX '09

motiva

  • 1. A expune cauzele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni; a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: justifica
    • 1.1. prin specializare (Despre elevi, studenți) A prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. A îndreptăți o acțiune, un gest etc.
      exemple
      • Acțiunile eroilor nu sînt peste tot motivate cu destulă putere. GHEREA, ST. CR. II 262.
        surse: DLRLC
      • diferențiere A servi drept cauză pentru...
        surse: DN sinonime: pricinui

etimologie: