MOTIVA, motivez, vb. I. Tranz. A expune cauzele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni; a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri; a justifica. ♦ Spec. (Despre elevi, studenți) A prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri. ♦ A îndreptăți o acțiune, un gest etc. – Din fr. motiver.

motiva vt [At: NEGULICI / Pzi: ~vez / E: fr motiver] 1 A arăta motivul (1, 2) care stă la baza unei acțiuni, a unei stări sufletești etc. 2 A aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri Vz a justifica. 3 A îndreptăți o acțiune, un gest. 4 (Spc; d. elevi, studenți etc.) A justifica absența de la cursuri prezentând o motivare scrisă. 5 (D. cadre didactice sau administrative) A socoti îndreptățite absențele cuiva și a le scuza.

MOTIVA, motivez, vb. I. Tranz. A arăta motivele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni; a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri; a justifica. ♦ Spec. (Despre elevi, studenți) A prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri. ♦ A îndreptăți o acțiune, un gest etc. – Din fr. motiver.

MOTIVA, motivez, vb. I. Tranz. A justifica, a arăta, a explica motivele, cauzele unui fapt. ♦ A îndreptăți, a susține, a întemeia. Acțiunile eroilor nu sînt peste tot motivate cu destulă putere. GHEREA, ST. CR. II 262.

MOTIVA vb. I. tr. A expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni etc.; a justifica. ♦ A servi drept cauză pentru...; a pricinui. [< fr. motiver, it. motivare].

MOTIVA vb. tr. a expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni; a justifica. ◊ a servi drept cauză pentru... (< fr. motiver)

A MOTIVA ~ez tranz. 1) (acțiuni, atitudini, hotărâri etc.) A prezenta drept just, legitim, aducând motive întru susținere; a justifica; a îndreptăți. 2) A explica servind drept motiv. /<fr. motiver

motivà v. 1. a da motivele: a motiva un refuz; 2. a servi de motiv: temeri au motivat această măsură.

MOTO- Element de compunere însemnând „pus în mișcare cu ajutorul unui motor”, „echipat cu un motor”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. ◊ (Folosit independent) Mijloace moto. – Din fr. moto-.

moto³ av [At: DN³ / E: it moto] (Muz; ca indicație de execuție; îs) Con ~ Cu mișcare foarte repede.

moto¹- [At: DLR / E: fr moto-] Element prim de compunere savantă cu sensul: 1 Pus în mișcare de un motor. 2 Echipat cu un motor. 3 Motorizat.

MOTO¹- Element de compunere care înseamnă „pus în mișcare cu ajutorul unui motor”, „echipat cu un motor” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. ◊ (Folosit independent) Mijloace moto. – Din fr. moto-.

MOTO¹- Element de compunere care dă cuvintelor compuse cu el înțelesul de «pus în mișcare cu ajutorul unui motor», «echipat cu un motor»,«motorizat» și servește la formarea unor substantive ca: motonavă, motomitralieră.

-MOTIVĂ elem. moto¹-.

MOTO¹-, -MOTIVĂ elem. „cu motor, mecanizat”, „motocicletă”, „automobil”. (< fr., engl. moto-, cf. lat. motum)

MOTO² adj. inv. referitor la un vehicul motorizat. (< moto/rizat)

auto-moto-carting s. n., adj. inv. Referitor la automobile, motociclete și carturi ◊ „Automobiliștii băimăreni dispun, de câteva zile, de un club dotat cu material documentar de tehnică auto, turism rutier și sport auto-moto-karting.” R.l. 3 III 77 p. 5 (din auto2- + moto- + carting)

auto-moto-velo s., adj. Referitor la automobile, motociclete și biciclete ◊ „Pentru amatorii de auto-moto-velo, pe lângă noua motoretă «Mini-Mobra», se vor mai prezenta la Târgul de mostre noile tipuri de biciclete «Pegas 18 B» și «Standard B.».” R.l. 10 VIII 77 p. 2; v. și 1 VIII 80 p. 5 (din auto2- + moto- + velo)

auto-moto-velo-sport adj. (Magazin) specializat în desfacerea pieselor de schimb și a mijloacelor de transport pe două și patru roți, ca și a materialului sportiv ◊ „Două noi magazine auto-moto-velo-sport s-au deschis în București [...]” Sc. 14 XI 82 p. 5. ◊ „Un nou magazin auto-moto-velo-sport.” Sc. 19 III 83 p. 5 (din auto2- + moto + velo + sport)

moto adj. inv. 1962 Referitor la un vehicul motorizat v. microfoileton (abreviere din moto[rizat])

*motivéz v. tr. (fr. motiver, it. motivare). Prezent motivele, arăt cauzele: elevu motivează o absență. Servesc de motiv, justific: nimic n’a motivat această măsură. – Fals profesoru motivează absențele elevuluĭ. Corect e: profesoru scuză absențele elevuluĭ.

motiva (a ~) vb., ind. prez. 1 motivez, 3 motivează; conj. prez. 1 să motivez, 3 să motiveze

motiva (a ~) vb., ind. prez. 3 motivează

motiva vb., ind. prez. 1 sg. motivez, 3 sg. și pl. motivează

moto (cuv. it. „mișcare”) 1. Cuvânt care intră în componența unor indicații de tempo (2) cărora le adaugă o nuanță de rapiditate (allegro con m., andante con m.). ♦ Con m., fără altă indicație, desemnează o mișcare rapidă. 2. M. perpetuo (loc. it. „mișcare nesfîrșită”), titlul unei piese de virtuozitate, sin. perpetuum mobile.

MOTIVA vb. 1. v. justifica. 2. v. scuza.

MOTIVA vb. 1. a îndreptăți, a justifica, (livr.) a legitima. (Toate acestea ~ hotărîrea lui.) 2. a justifica, a scuza. (Scopul ~ mijloacele.)

MOTIVA vb. I. T r a n z. 1. A arăta motivul care stă la baza unei acțiuni, a unei stări sufletești etc.; a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărîri. V. j u s t i f i c a. Cf. NEGULICI. Ne cerem voie să motivăm ceva mai pe larg părerea noastră. MAIORESCU, CR. II, 182. Acțiunile eroilor nu sînt peste tot motivate cu destulă putere. GHEREA, ST. CR. ii, 262. își motivă mai întîi venirea în Capitală. REBREANU, R. I, 189. Cum va putea să motiveze el mandatul de arestare ? STANCU, R. A. IV, 298. ♦ A constitui temeiul, motivul {I 1) unei acțiuni, al unui fapt; a îndreptăți. Însușirea particulară care a motivat raportul. MAIORESCU, CR. I, 162. Toate aceste gînduri parcă motivau felul de a fi al lui Codin. V. ROM. iulie 1954, 151, cf. august 1954, 22. 2. S p e c. (Despre elevi, studenți etc.) A justifica absența de la cursuri; a prezenta un bilet de motivare a absențelor. Lipsea sistematic reușind apoi într-un fel sau altul să-și motiveze absențele. V. ROM. septembrie 1955, 65. ♦ (Despre cadre didactice sau administrative). A socoti îndreptățite absențele cuiva și a le scuza. – Prez. ind.: motivez. – Din fr. motiver.

MOTO¹- Element de compunere care însemnează „pus în mișcare de un motor”, „echipat cu un motor”, „motorizat” și care servește la formarea unor substantive ca: m o t o m i t r a l i e r ă, m o t o p l u g și a unor adjective ca: m o t o m e c a n i z a t. ◊ (Folosit independent) Mijloace moto. - Izolat, prin analiză, din împrumuturi ca motociclist, motocompresor etc.