22 de definiții pentru morun (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

morun2 sm [At: CUV. D. BĂTR. I, 206/4 / V: (reg) ~ran, ~ron / Pl: ~i / E: bg моруна] (Iht) 1 Specie de pește din familia sturionilor, cu corpul masiv atingând o lungime medie de 1 -3 m, cu capul relativ mic, cu botul triunghiular, cu pielea groasă, tare, prevăzută în partea dorsală cu scuturi osoase, apreciat pentru carnea și icrele lui negre (Huso huso). 2 (Reg) Porcușor (Gobio gobio). 3 (Reg) Scobar (Chondrastoma nasus).

morun1 a [At: ALR II, 6809/812 / E: ns cf moroi2] (Reg; d. oameni) Cu părul roșu Si: roșcat, roșcovan.

MORÚN, moruni, s. m. Specie de pește din familia sturionilor, cu corpul masiv, gros, ajungând până la lungimea de 4 m, cu capul mic, cu botul triunghiular, apreciat pentru carnea și icrele lui negre (Huso huso). [Var.: morón s. m.] – Din bg. moruna.

MORÚN, moruni, s. m. Specie de pește din familia sturionilor, cu corpul masiv, gros, ajungând până la lungimea de 4 m, cu capul mic, cu botul triunghiular, apreciat pentru carnea și icrele lui negre (Huso huso). [Var.: morón s. m.] – Din bg. moruna.

MORÚN, moruni, s. m. Pește răpitor din familia nisetrului, care trăiește în Marea Neagră cu migrațiuni în apele care se varsă în ea (și în care își depune icrele); are corpul acoperit cu solzi ascunși în piele, capul gros și botul scurt și ascuțit, atingînd greutatea de 500-600 kg; este apreciat pentru carnea lui și, mai ales, pentru icrele negre pe care le produce (Huso huso). – Variantă: morón (CREANGĂ, A. 65) s. m.

MORÚN ~i m. Pește marin de talie mare, cu cap mic și cu bot ascuțit, având corp lung, lipsit de solzi, apreciat pentru carnea și icrele lui. /<bulg. moruna

morun m. pește cu botul ascuțit, ajunge până la o lungime de 8 metri, trăiește în Marea-Neagră; carnea-i se consumă proaspătă și afumată, icrele-i negre sunt foarte gustoase și din bășica-i se face uleiul de morun (Acipenser huso). [Bulg. MORUNA].

morún (sud), morón (nord) și morî́n (Munt.) m. (bg. sîrb. moruna, ngr. murúna, moróna. V. mreană). Un mare pește ganoid (2-3 metri) care diferă de nisetru pin grăsimea luĭ albă (acipenser huso). Din beșica luĭ se face cleĭu de morun.

MORÓN s. m. v. morun.

MORÓN, -Ă s.m. și f. (Med.) Debil mintal. [< engl. moron, cf. gr. moros – prost].

MORÓN, -Ă s. m. f. debil mintal; imbecil, cretin. (< engl. moron)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

morun (morúni), s. m. – Varietate de sturion (Acipenser huso). Ngr. μουρούνα (< gr. μύραινα) în parte prin intermediul bg., slov. moruna, sb., cr. muruna (Cihac, II, 203; cf. Vasmer, Gr., 101), cf. tc. morona, mag. moruna.Der. morunaș, s. m. (pește de Dunăre, Abramis vimba). Nu e clar dacă morună, s. f. (mușețel) are legătură cu acest cuvînt. – Cf. mreană.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MORUN, moruni, s.m. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), cel mai mare sturion, numit și (rus.) beluga (Huso huso), cu corp gros, acoperit de scuturi mici, iar cele dorsale, mai mari, îngropate parțial în piele; poate ajunge până la 5-8 m lungime și 1600 kg; prezent mai ales în Marea Caspică și Marea de Azov, dar și în Marea Neagră, de unde urcă pe distanțe scurte în fluviile aferente; de la morun se obțin icrele negre cele mai valoroase, cu bobul foarte mare, de 3,3-4 mm diametru, de culoare cenușie-neagră, comercializate ca beluga-caviar. – V. sturion

arată toate definițiile

Intrare: morun
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morun
  • morunul
  • morunu‑
plural
  • moruni
  • morunii
genitiv-dativ singular
  • morun
  • morunului
plural
  • moruni
  • morunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)