3 intrări

42 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORMĂÍT1, mormăituri, s. n. Faptul de a mormăi; mormăială, mormăitură; sunete caracteristice pe care le scoate ursul sau, p. ext., alte animale. ♦ Rostire nedeslușită, pe ton coborât, a cuvintelor (arătând nemulțumire). – V. mormăi.

MORMĂÍT1, mormăituri, s. n. Faptul de a mormăi; mormăială, mormăitură; sunete caracteristice pe care le scoate ursul sau, p. ext., alte animale. ♦ Rostire nedeslușită, pe ton coborât, a cuvintelor (arătând nemulțumire). – V. mormăi.

MORMĂÍT2, -Ă, mormăiți, -te, adj. (Despre cuvinte, sunete) Rostit încet și nedeslușit; îngăimat. [Var.: mornăít, -ă adj.] – V. mormăi.

MORMĂÍT2, -Ă, mormăiți, -te, adj. (Despre cuvinte, sunete) Rostit încet și nedeslușit; îngăimat. [Var.: mornăít, -ă adj.] – V. mormăi.

mormăit2, ~ă [At: CREANGĂ, A. 90 / V: (reg) ~rnă~ / P: ~mă-it / Pl: ~iți, ~e / E: mormăi1] 1 a (D. sunete, cuvinte) Rostit încet și nedeslușit. 2 a (Reg; d. oameni) Care vorbește neclar. 3 smf (Reg; pex; d. oameni) Idiot.

mormăit1 sn [At: DDRF / V: (reg) ~ră~, ~rnă~ / P: ~mă-it / Pl: ~uri / E: mormăi1] 1 Șir de sunete caracteristice pe care le scoate ursul Si: mormăială (1), mormăire (1), mormăitură (1). 2 (Îlav) Pe ~te Fără plăcere, fără voie, cârtind. 3 Vorbire nedeslușită, pe ton scăzut sau nazal care arată nemulțumire, indignare Si: bombănecilă, mârâit, mormăială (2), mormăire (2), mormăitură (2).

MORMĂÍT 2, -Ă, mormăiți, -te, adj. (Despre sunete, cuvinte) Rostit încet, nedeslușit (adesea pentru a ascunde o nemulțumire). Numele așezării îl poți întrucîtva presupune după reflecțiile mormăite ale căruțașului. SADOVEANU, O. I. 13. ◊ (Adverbial; atestat în forma mornăit) Răspundea iute, iute și mornăit. CREANGĂ, A. 90. – Variantă; mornăít, -ă adj.

MORMĂÍT, mormăituri, s. n. 1. Sunet caracteristic pe care îl scoate ursul. ◊ Loc. adv. Pe mormăite = mormăind (pentru a-și arăta nemulțumirea). De trei luni moș Martin înghițea această umilință, dar pe mormăite. GHICA, S. 524. 2. Rostirea cuvintelor cu glas scăzut și nedeslușit, de obicei arătînd nemulțumire. V. bombăneală. Cu mormăitul meu numai cu urșii m-aș putea lua la întrecere. SADOVEANU, N. F. 17. Mi se mai părea că și un mormăit plin de rele prevestiri străbate depărtările pînă la mine. HOGAȘ, M. N. 161. – Formă gramaticală: (în expr.) mormăite.

mormăít, mornăít, -ă adj. Care vorbește mormăind. Adv. Mornăind: a vorbi mornăit (V. fornăit). S. n., pl. urĭ. Mormăĭală repetată.

MORMĂÍ, mórmăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei; a mormorosi. ♦ P. ext. (Despre alte animale) A scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului. 2. Fig. (Despre oameni) A vorbi nedeslușit, pe un ton coborât sau nazal, de obicei cu intenția de a manifesta o nemulțumire; a bombăni, a mârâi. ◊ Loc. adv. Pe mormăite = mormăind (pentru a-și arăta nemulțumirea); cu nemulțumire, fără plăcere, cârtind. [Prez. ind. și: mormăiesc.Var.: (reg.) mornăí vb. IV] – Mor + m[or] + suf. -ăi.

MORMĂÍ, mórmăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei; a mormorosi. ♦ P. ext. (Despre alte animale) A scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului. 2. Fig. (Despre oameni) A vorbi nedeslușit, pe un ton coborât sau nazal, de obicei cu intenția de a manifesta o nemulțumire; a bombăni, a mârâi. ◊ Loc. adv. Pe mormăite = mormăind (pentru a-și arăta nemulțumirea); cu nemulțumire, fără plăcere, cârtind. [Prez. ind. și: mormăiesc.Var.: (reg.) mornăí vb. IV] – Mor + m[or] + suf. -ăi.

MORNĂÍ vb. IV v. mormăi.

MORNĂÍT, -Ă adj. v. mormăit2.

mormăi2 vt [At: ALR I, 1847/835 / Pzi: mormăi / E: nct] (Reg) A da formă aluatului Si: a soage.

mormăi1 vi [At: CANTEMIR, IST. 121 / V: mâr~, mârnăi, mârnâi, ~răi, ~ăni, ~moi, ~moni, ~rnăi, ~roi, murăi, mur~, murmui / Pzi: mormăi, (rar) ~iesc / E: mor + m(or) + -ăi] 1 vi (D. urși) A scoate sunete scurte și joase, specifice speciei Si: (reg) a mormorosi, a murmura. 2 vi (Pex; d. alte animale) A scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului Vz a mârăi, a miorlăi. 3 vi (Reg; d. porumbei) A gânguri. 4 vi (Reg; d. albine și muște) A bâzâi. 5 vi (D. oameni) A scoate sunete neclare pe un ton scăzut sau nazal, a vorbi nedeslușit, pentru a-și manifesta nemulțumirea, indignarea Si: a bombăni, a mârăi, a mogorogi, a mondăni (1), a mormoti, a murmura. 6 vi (Trs; d. copii) A scânci. 7 vt A fredona cu voce scăzută și pe nas. 8 vi (Pex) A protesta.

arată toate definițiile

Intrare: mormăit (adj.)
mormăit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mormăit
  • mormăitul
  • mormăitu‑
  • mormăi
  • mormăita
plural
  • mormăiți
  • mormăiții
  • mormăite
  • mormăitele
genitiv-dativ singular
  • mormăit
  • mormăitului
  • mormăite
  • mormăitei
plural
  • mormăiți
  • mormăiților
  • mormăite
  • mormăitelor
vocativ singular
plural
mornăit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mornăit
  • mornăitul
  • mornăitu‑
  • mornăi
  • mornăita
plural
  • mornăiți
  • mornăiții
  • mornăite
  • mornăitele
genitiv-dativ singular
  • mornăit
  • mornăitului
  • mornăite
  • mornăitei
plural
  • mornăiți
  • mornăiților
  • mornăite
  • mornăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: mormăit (s.n.)
mormăit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mormăit
  • mormăitul
  • mormăitu‑
plural
  • mormăituri
  • mormăiturile
genitiv-dativ singular
  • mormăit
  • mormăitului
plural
  • mormăituri
  • mormăiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: mormăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mormăi
  • mormăire
  • mormăit
  • mormăitu‑
  • mormăind
  • mormăindu‑
singular plural
  • mormăie
  • mormăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mormăi
(să)
  • mormăi
  • mormăiam
  • mormăii
  • mormăisem
a II-a (tu)
  • mormăi
(să)
  • mormăi
  • mormăiai
  • mormăiși
  • mormăiseși
a III-a (el, ea)
  • mormăie
(să)
  • mormăie
  • mormăia
  • mormăi
  • mormăise
plural I (noi)
  • mormăim
(să)
  • mormăim
  • mormăiam
  • mormăirăm
  • mormăiserăm
  • mormăisem
a II-a (voi)
  • mormăiți
(să)
  • mormăiți
  • mormăiați
  • mormăirăți
  • mormăiserăți
  • mormăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mormăie
(să)
  • mormăie
  • mormăiau
  • mormăi
  • mormăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mormăi
  • mormăire
  • mormăit
  • mormăitu‑
  • mormăind
  • mormăindu‑
singular plural
  • mormăiește
  • mormăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mormăiesc
(să)
  • mormăiesc
  • mormăiam
  • mormăii
  • mormăisem
a II-a (tu)
  • mormăiești
(să)
  • mormăiești
  • mormăiai
  • mormăiși
  • mormăiseși
a III-a (el, ea)
  • mormăiește
(să)
  • mormăiască
  • mormăia
  • mormăi
  • mormăise
plural I (noi)
  • mormăim
(să)
  • mormăim
  • mormăiam
  • mormăirăm
  • mormăiserăm
  • mormăisem
a II-a (voi)
  • mormăiți
(să)
  • mormăiți
  • mormăiați
  • mormăirăți
  • mormăiserăți
  • mormăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mormăiesc
(să)
  • mormăiască
  • mormăiau
  • mormăi
  • mormăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărnăi
  • mărnăire
  • mărnăit
  • mărnăitu‑
  • mărnăind
  • mărnăindu‑
singular plural
  • mărnăie
  • mărnăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărnăi
(să)
  • mărnăi
  • mărnăiam
  • mărnăii
  • mărnăisem
a II-a (tu)
  • mărnăi
(să)
  • mărnăi
  • mărnăiai
  • mărnăiși
  • mărnăiseși
a III-a (el, ea)
  • mărnăie
(să)
  • mărnăie
  • mărnăia
  • mărnăi
  • mărnăise
plural I (noi)
  • mărnăim
(să)
  • mărnăim
  • mărnăiam
  • mărnăirăm
  • mărnăiserăm
  • mărnăisem
a II-a (voi)
  • mărnăiți
(să)
  • mărnăiți
  • mărnăiați
  • mărnăirăți
  • mărnăiserăți
  • mărnăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mărnăie
(să)
  • mărnăie
  • mărnăiau
  • mărnăi
  • mărnăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mornăi
  • mornăire
  • mornăit
  • mornăitu‑
  • mornăind
  • mornăindu‑
singular plural
  • mornăie
  • mornăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mornăi
(să)
  • mornăi
  • mornăiam
  • mornăii
  • mornăisem
a II-a (tu)
  • mornăi
(să)
  • mornăi
  • mornăiai
  • mornăiși
  • mornăiseși
a III-a (el, ea)
  • mornăie
(să)
  • mornăie
  • mornăia
  • mornăi
  • mornăise
plural I (noi)
  • mornăim
(să)
  • mornăim
  • mornăiam
  • mornăirăm
  • mornăiserăm
  • mornăisem
a II-a (voi)
  • mornăiți
(să)
  • mornăiți
  • mornăiați
  • mornăirăți
  • mornăiserăți
  • mornăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mornăie
(să)
  • mornăie
  • mornăiau
  • mornăi
  • mornăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărnăi
  • mărnăire
  • mărnăit
  • mărnăitu‑
  • mărnăind
  • mărnăindu‑
singular plural
  • mărnăiește
  • mărnăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărnăiesc
(să)
  • mărnăiesc
  • mărnăiam
  • mărnăii
  • mărnăisem
a II-a (tu)
  • mărnăiești
(să)
  • mărnăiești
  • mărnăiai
  • mărnăiși
  • mărnăiseși
a III-a (el, ea)
  • mărnăiește
(să)
  • mărnăiască
  • mărnăia
  • mărnăi
  • mărnăise
plural I (noi)
  • mărnăim
(să)
  • mărnăim
  • mărnăiam
  • mărnăirăm
  • mărnăiserăm
  • mărnăisem
a II-a (voi)
  • mărnăiți
(să)
  • mărnăiți
  • mărnăiați
  • mărnăirăți
  • mărnăiserăți
  • mărnăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mărnăiesc
(să)
  • mărnăiască
  • mărnăiau
  • mărnăi
  • mărnăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mornăi
  • mornăire
  • mornăit
  • mornăitu‑
  • mornăind
  • mornăindu‑
singular plural
  • mornăiește
  • mornăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mornăiesc
(să)
  • mornăiesc
  • mornăiam
  • mornăii
  • mornăisem
a II-a (tu)
  • mornăiești
(să)
  • mornăiești
  • mornăiai
  • mornăiși
  • mornăiseși
a III-a (el, ea)
  • mornăiește
(să)
  • mornăiască
  • mornăia
  • mornăi
  • mornăise
plural I (noi)
  • mornăim
(să)
  • mornăim
  • mornăiam
  • mornăirăm
  • mornăiserăm
  • mornăisem
a II-a (voi)
  • mornăiți
(să)
  • mornăiți
  • mornăiați
  • mornăirăți
  • mornăiserăți
  • mornăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mornăiesc
(să)
  • mornăiască
  • mornăiau
  • mornăi
  • mornăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mormăit (adj.) mornăit

  • 1. (Despre cuvinte, sunete) Rostit încet și nedeslușit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bolborosit (adj.) îngăimat attach_file 2 exemple
    exemple
    • Numele așezării îl poți întrucîtva presupune după reflecțiile mormăite ale căruțașului. SADOVEANU, O. I. 13.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Răspundea iute, iute și mornăit. CREANGĂ, A. 90.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi mormăi
    surse: DEX '98 DEX '09

mormăit (s.n.)

  • 1. Faptul de a mormăi; sunete caracteristice pe care le scoate ursul sau, prin extensiune, alte animale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mormăială mormăire mormăitură
    • 1.1. locuțiune adverbială Pe mormăite = mormăind (pentru a-și arăta nemulțumirea).
      exemple
      • De trei luni moș Martin înghițea această umilință, dar pe mormăite. GHICA, S. 524.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Rostire nedeslușită, pe ton coborât, a cuvintelor (arătând nemulțumire).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bombăneală attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cu mormăitul meu numai cu urșii m-aș putea lua la întrecere. SADOVEANU, N. F. 17.
        surse: DLRLC
      • Mi se mai părea că și un mormăit plin de rele prevestiri străbate depărtările pînă la mine. HOGAȘ, M. N. 161.
        surse: DLRLC
  • comentariu expresie Formă gramaticală: mormăite.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi mormăi
    surse: DEX '09 DEX '98

mormăi mărnăi mornăi

  • 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mormorosi attach_file un exemplu
    exemple
    • Îl legă la bubă și ursul plecă mormăind. ISPIRESCU, L. 326.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Despre alte animale) A scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat (Despre oameni) A vorbi nedeslușit, pe un ton coborât sau nazal, de obicei cu intenția de a manifesta o nemulțumire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bombăni murmura mârâi attach_file 5 exemple
    exemple
    • Da s-a lăsat afară ger grozav, mormăie fratele tatii. STANCU, D. 106.
      surse: DLRLC
    • Tudor Șoimaru mormăia nemulțămit, – cînd boierul care suia costișa spre ei îi chiui cu voie bună. SADOVEANU, O. VII 82.
      surse: DLRLC
    • Se repezi afară în coridor, mormăind în treacăt către căpitan. REBREANU, R. I 15.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Cătră amiază, mă întorceam de la gimnaziu mormăind o declinare elină ce ne învățase domnul profesor. SADOVEANU, N. F. 32.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv D-abia a putut deschide gura mormăind ceva neînțeles. CARAGIALE, P. 144.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune adverbială Pe mormăite = mormăind (pentru a-și arăta nemulțumirea); cu nemulțumire, fără plăcere, cârtind.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Mor + m[or] + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09