mormăială sf [At: DDRF / V: ~rnă~, murmui~ / P: ~mă-ia~ / Pl: ~ieli / E: mormăi¹ + -eală] 1-2 Mormăit¹ (1, 3).

MORMĂIALĂ, mormăieli, s. f. Mormăit¹. Nu mai avu timp să audă mormăiala de răspuns a invitatului său. CAMIL PETRESCU, N. 27.

mormăĭálă și morn- f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a mormăi.

mornăială v vz mormăială

murmuială² sf vz mormăială

mormăială s. f., g.-d. art. mormăielii; pl. mormăieli

mormăială s. f., g.-d. art. mormăielii; pl. mormăieli

mormăială s. f., g.-d. art. mormăielii; pl. mormăieli

mormăială, pl. mormăieli

mormăială, -ieli.

MORMĂIALĂ s. v. bombăneală.

mormăială s.f. bâiguială, bâiguire, bodogăneală, bodogănire, bodogănit, bolboroseală, bolborosire, bolborosit¹, bombăneală, bombănit, bombănitură, mormăire, mormăit¹, mormăitură, <rar> bolborositură, <pop. și fam.> boscorodeală, <pop.> tolocăneală, <fam.; peior.> hârâială, <reg.> bosconire, bosconitură, lolotă¹, slomnire, șondoroială, șondoroit. Mormăiala bătrânului este de neînțeles.

MORMĂIALĂ s. bodogăneală, bolboroseală, bombăneală, bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormăire, mormăit, mormăitură, (prin Olt.) șondoroială, șondoroit. (O ~ de om nemulțumit.)

MORMĂIÁLĂ s. f. Mormăit¹ (2). Nu mai avu timp să audă mormăiala de răspuns a invitatului său. CAMIL PETRESCU, N. 27. Citirile preoților, mormăielile dascălilor. . . erau ca un ison nedeslușit. id. O. II, 77. – Pl.: mormăieli. – Și: (regional) mornăială (LB, com. MARIAN), murmuiálă (DDRF) s. f. – Mormăi¹ + suf. -éală.