11 definiții pentru mormăitură
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MORMĂITURĂ, mormăituri, s. f. (Rar) Mormăit1. [Pr.: -mă-i-] – Mormăi + suf. -tură.
MORMĂITURĂ, mormăituri, s. f. (Rar) Mormăit1. [Pr.: -mă-i-] – Mormăi + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mormăitură sf [At: CANTEMIR ap. TDRG / V: ~răi~, ~moi~, ~rnă~ / P: ~mă-i~ / Pl: ~ri / E: mormăi + -tură] 1-2 Mormăit1 (1, 3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MORMĂITURĂ, mormăituri, s. f. Mormăit1. Urmară cîteva mormăituri nedeslușite, apoi un glas ascuțit: Ioane, Ioane. DUNĂREANU, CH. 28.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
morăitură sf vz mormăitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mormoitură sf vz mormăitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mornăitură sf vz mormăitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mormăitură (desp. -mă-i-) s. f., g.-d. art. mormăiturii; pl. mormăituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mormăitură (-mă-i-) s. f., g.-d. art. mormăiturii; pl. mormăituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mormăitură s. f., g.-d. art. mormăiturii; pl. mormăituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MORMĂITURĂ s. 1. v. mormăit. 2. v. bombăneală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MORMĂITURĂ s. 1. mormăire, mormăit. (~ de urs.) 2. bodogăneală, bolboroseală, bombăneală, bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormăială, mormăire, mormăit, (prin Olt.) șondoroială, șondoroit. (~ de om nemulțumit.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: mor-mă-i-
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mormăitură, mormăiturisubstantiv feminin
- sinonime: bombăneală mormăit
- Urmară cîteva mormăituri nedeslușite, apoi un glas ascuțit: Ioane, Ioane. DUNĂREANU, CH. 28. DLRLC
-
etimologie:
- Mormăi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.