2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORFOLÍT, -Ă, morfoliți, -te, adj. (Fam.) 1. (Despre vorbe) Îngăimat, nedeslușit. 2. (Despre obiecte) Terfelit, stricat. – V. morfoli.

morfolit, ~ă a [At: PAS, Z. IV, 56 / Pl: ~iți, ~e / E: morfoli] 1 (D. cuvinte) Îngăimat. 2 (D. cuvinte) Nedeslușit. 3 (D. obiecte) Murdar și degradat.

MORFOLÍT, -Ă, morfoliți, -te, adj. 1. (Despre vorbe) Îngăimat, nedeslușit. 2. (Despre obiecte) Terfelit, stricat. – V. morfoli.

MORFOLÍT, -Ă, morfoliți, -te, adj. Deteriorat, ferfenițit. Cu registre pătate, morfolite... secretarii primesc înscrieri noi. PAS, Z. IV 56.

morfolít, -ă adj. Vest. Prost îmbrăcat, murdar: femeĭe morfolită.

MORFOLÍ, morfolesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A mesteca un aliment cu gingiile, în lipsa dinților; a molfăi; p. ext. a mânca încet, cu greutate, fără poftă, a mesteca alene; a morfologi. ◊ Expr. A morfoli vorbele = a vorbi nedeslușit, a îngăima, a bolborosi. ♦ A învârti între dinți, a roade un lucru necomestibil. 2. P. anal. A suci și a răsuci un lucru pe toate părțile; a frământa, a mototoli. ♦ Fig. A degrada, a întina, a terfeli, a deteriora, a strica. – Formație onomatopeică.

morfoli [At: CARAGIALE, O. I, 361 / Pzi: ~lesc și 3 (rar) ~le / E: fo] 1 vt (D. oameni fară dinți; c. i. un aliment) A mesteca cu gingiile și cu limba Si: (nob) a molfăi, a morfologi (1). 2 vt (Pex) A mesteca încet și fără poftă Si: a molfăi, a morfologi (2), a mozoli. 3 vt (Îlv) A ~ vorbele A vorbi nedeslușit Si: a bolborosi, a îngăima. 4 vt A învârti ceva între buze și dinți, mestecând. 5 vi A mesteca mereu, fără a avea nimic în gură. 6 vt (Fig) A învârti pe toate părțile. 7 vt (Rar; fig) A degrada. 8 vt (Rar; fig) A întina.

MORFOLÍ, morfolesc, vb. IV. Tranz. 1. A mesteca un aliment cu gingiile, în lipsa dinților; a molfăi; p. ext. a mânca încet, cu greutate, fără poftă, a mesteca alene; a morfologi. ◊ Expr. A morfoli vorbele = a vorbi nedeslușit, a îngăima, a bolborosi. ♦ A învârti între dinți, a roade un lucru necomestibil. 2. P. anal. A suci și a răsuci un lucru pe toate părțile; a frământa, a mototoli. ♦ Fig. A degrada, a întina, a terfeli, a deteriora, a strica. – Formație onomatopeică.

MORFOLÍ, morfolesc, vb. IV. Tranz. 1. A molfăi. Hagiul tremură și morfolește o bucățică de pîne. DELAVRANCEA, H. T. 35. 2. A molfăi (2). Se spăimîntă însă singur de revolta lui și urmă repede, morfolindu-și vorbele. REBREANU, R. I 127. ◊ Fig. Tăcu și își morfoli singur gîndurile. REBREANU, R. I 86. (Refl. pas.) În jurul președintelui se morfoleau procese-verbale sumare și alte lucruri pe care nu le asculta nimeni. REBREANU, R. II 36. 3. A suci și a răsuci un lucru pe toate părțile; p. ext. a deteriora, a ferfeniți.

A SE MORFOLÍ se morfoléște intranz. fam. (despre lucruri) A-și pierde forma inițială ca urmare a folosirii îndelungate; a se mozoli. /Onomat.

A MORFOLÍ ~ésc 1. tranz. 1) A mesteca (în gură) cu salivă, încet și greu, fără a mușca cu dinții; a molfăi; a mozoli. 2) (alimente) A mesteca cu greu (în gură), numai cu gingiile și cu limba (din cauza lipsei dinților); a molfăi. 3) (lucruri necomestibile) A învârti între dinți; a roade cu dinții. 4) fig. fam. (lucruri) A face să se morfolească; a mozoli; a mototoli. 5) fig. A umple de murdărie; a mânji; a murdări; a terfeli. 2. intranz. fam. A vorbi neclar, pronunțând nedeslușit cuvintele; a molfăi. /Onomat.

morfolì v. 1. a molfăi: baba morfolia în gingii un crâmpeiu de covrig CAR.; 2. a mototoli; 3. fig. a strica: a morfoli arta. [V. molfăì].

morfolésc v. tr. (rudă cu ung. morzsolni, a fărămiți, a mozoli. V. molfăĭ). Vest. Moscolesc, mozolesc, rod cu gingiile, fiind-că n’am dințĭ. Fig. Stric, execut prost, nu pricep: morfolesc arta. V. morcĭolesc, mormînjesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

morfolí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morfolésc, imperf. 3 sg. morfoleá; conj. prez. 3 morfoleáscă

morfolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morfolésc, imperf. 3 sg. morfoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. morfoleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MORFOLÍT adj. v. bolborosit, îngăimat, mormăit, nearticulat, neclar, nedeslușit.

morfolit adj. v. BOLBOROSIT. ÎNGĂIMAT. MORMĂIT. NEARTICULAT. NECLAR. NEDESLUȘIT.

MORFOLI vb. a molfăi, a mozoli, (rar) a morfologi, (reg.) a folfăi, a moscoli. (~ prin gură mîncarea.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

morfolí (morfolésc, morfolít), vb.1. A bălmăji, a bîigui, a mesteca greu. – 2. A se mînji, a se murdări. – Var. morcioli, morceli (Trans., Banat, Olt., a clefăi, a se îngloda). Creație expresivă, cf. molfăi, mozoli.Der. morfoleală, s. f. (acțiunea de a morfoli; lucru de mîntuială); morfolit, s. n. (molfăială); mormînji, vb. (Mold., a lucra de mîntuială), prin încrucișare cu mînji; mormînjeală, s. f. (Mold., lucru de mîntuială, neterminat). Rut. morféliti, pe care Bogrea, Dacor., IV, 835, îl indica drept sursă a rom., trebuie să provină de la el. – Cf. morînci.

Intrare: morfolit
morfolit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morfolit
  • morfolitul
  • morfolitu‑
  • morfoli
  • morfolita
plural
  • morfoliți
  • morfoliții
  • morfolite
  • morfolitele
genitiv-dativ singular
  • morfolit
  • morfolitului
  • morfolite
  • morfolitei
plural
  • morfoliți
  • morfoliților
  • morfolite
  • morfolitelor
vocativ singular
plural
Intrare: morfoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • morfoli
  • morfolire
  • morfolit
  • morfolitu‑
  • morfolind
  • morfolindu‑
singular plural
  • morfolește
  • morfoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • morfolesc
(să)
  • morfolesc
  • morfoleam
  • morfolii
  • morfolisem
a II-a (tu)
  • morfolești
(să)
  • morfolești
  • morfoleai
  • morfoliși
  • morfoliseși
a III-a (el, ea)
  • morfolește
(să)
  • morfolească
  • morfolea
  • morfoli
  • morfolise
plural I (noi)
  • morfolim
(să)
  • morfolim
  • morfoleam
  • morfolirăm
  • morfoliserăm
  • morfolisem
a II-a (voi)
  • morfoliți
(să)
  • morfoliți
  • morfoleați
  • morfolirăți
  • morfoliserăți
  • morfoliseți
a III-a (ei, ele)
  • morfolesc
(să)
  • morfolească
  • morfoleau
  • morfoli
  • morfoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

morfolit familiar

etimologie:

  • vezi morfoli
    surse: DEX '98 DEX '09

morfoli familiar

etimologie: