2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORALIZÁRE, moralizări, s. f. Acțiunea de a moraliza și rezultatul ei. – V. moraliza.

MORALIZÁRE, moralizări, s. f. Acțiunea de a moraliza și rezultatul ei. – V. moraliza.

moralizare sf [At: NEGULICI / Pl: ~zări / E: moraliza] 1 Împărtășire a unor învățături morale Si: (înv) moralisire, moralizație (1). 2 Îndrumare spre o comportare conformă cu principiile moralei (1) Si: (înv) moralizație (2). 3 Dojenire.

MORALIZÁRE s.f. Acțiunea de a moraliza și rezultatul ei. [< moraliza].

MORALIZÁ, moralizez, vb. I. Tranz. 1. A da cuiva învățături morale. 2. (Fam.) A face cuiva morală; a mustra, a dojeni. – Din fr. moraliser.

MORALIZÁ, moralizez, vb. I. Tranz. 1. A da cuiva învățături morale. 2. (Fam.) A face cuiva morală; a mustra, a dojeni. – Din fr. moraliser.

moraliza vt [At: GHICA, A. 683 / Pzi: ~zez / E: fr moraliser] 1 A da cuiva învățături morale2 (1) Si: (îvr) a moralisi, a moralici. 2 A îndruma spre o comportare conformă cu principiile moralei (1). 3 (Fam) A face cuiva morală (8) Si: a dojeni, a mustra.

MORALIZÁ, moralizez, vb. I. Tranz. A da cuiva învățături morale. Nu-l mai zgîndăriți, că iar vă moralizează. CAMIL PETRESCU, O. II 415. ◊ Absol. Anton Pann moralizează și filozofează, cu rîs glumeț și grai de meșter. MACEDONSKI, O. IV 116.

MORALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face morală; a da cuiva învățături morale. [< fr. moraliser].

MORALIZÁ vb. tr. 1. a da (cuiva) învățături morale. 2. (fam.) a face morală. (< fr. moraliser)

A MORALIZÁ ~éz tranz. (persoane) 1) rar A instrui dând învățături morale; a îndruma în conformitate cu principiile moralei. 2) fam. A face cuiva morală; a dojeni; a mustra; a probozi. /<fr. moraliser

moralizà v. 1. a face reflexiuni morale; 2. a perfecționa sub raportul moral: a moraliza un popor.

*moralizéz v. tr. (d. morală; fr. -iser, it. -izzare). Fac moral: a-ĭ moraliza pe țăranĭ. Mustru și (iron.) bat: a moraliza un copil. V. intr. Fac morală, predic morala.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moralizáre s. f., g.-d. art. moralizắrii; pl. moralizắri

moralizáre s. f., g.-d. art. moralizării; pl. moralizări

moralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 moralizeáză

moralizá vb., ind. prez. 1 sg. moralizéz, 3 sg. și pl. moralizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MORALIZA vb. a admonesta, a certa, a dăscăli, a dojeni, a mustra, (pop. și fam.) a beșteli, a muștrului, a ocărî, a probozi, (pop.) a sfădi, a sudui, (înv. și reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cîrti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. și Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puțui, (Mold.) a șmotri, (Olt. și Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.)

Intrare: moralizare
moralizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moralizare
  • moralizarea
plural
  • moralizări
  • moralizările
genitiv-dativ singular
  • moralizări
  • moralizării
plural
  • moralizări
  • moralizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: moraliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moraliza
  • moralizare
  • moralizat
  • moralizatu‑
  • moralizând
  • moralizându‑
singular plural
  • moralizea
  • moralizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moralizez
(să)
  • moralizez
  • moralizam
  • moralizai
  • moralizasem
a II-a (tu)
  • moralizezi
(să)
  • moralizezi
  • moralizai
  • moralizași
  • moralizaseși
a III-a (el, ea)
  • moralizea
(să)
  • moralizeze
  • moraliza
  • moraliză
  • moralizase
plural I (noi)
  • moralizăm
(să)
  • moralizăm
  • moralizam
  • moralizarăm
  • moralizaserăm
  • moralizasem
a II-a (voi)
  • moralizați
(să)
  • moralizați
  • moralizați
  • moralizarăți
  • moralizaserăți
  • moralizaseți
a III-a (ei, ele)
  • moralizea
(să)
  • moralizeze
  • moralizau
  • moraliza
  • moralizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moralizare

  • 1. Acțiunea de a moraliza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi moraliza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

moraliza

  • 1. A da cuiva învățături morale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Nu-l mai zgîndăriți, că iar vă moralizează. CAMIL PETRESCU, O. II 415.
      surse: DLRLC
    • absolut Anton Pann moralizează și filozofează, cu rîs glumeț și grai de meșter. MACEDONSKI, O. IV 116.
      surse: DLRLC
  • 2. familiar A face cuiva morală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: certa dojeni mustra

etimologie: