moraliza vt [At: GHICA, A. 683 / Pzi: ~zez / E: fr moraliser] 1 A da cuiva învățături morale² (1) Si: (îvr) a moralisi, a moralici. 2 A îndruma spre o comportare conformă cu principiile moralei (1). 3 (Fam) A face cuiva morală (8) Si: a dojeni, a mustra.

MORALIZA, moralizez, vb. I. Tranz. A da cuiva învățături morale. Nu-l mai zgîndăriți, că iar vă moralizează. CAMIL PETRESCU, O. II 415. ◊ Absol. Anton Pann moralizează și filozofează, cu rîs glumeț și grai de meșter. MACEDONSKI, O. IV 116.

MORALIZA vb. I. tr. (Rar) A face morală; a da cuiva învățături morale. [< fr. moraliser].

MORALIZA vb. tr. 1. a da (cuiva) învățături morale. 2. (fam.) a face morală. (< fr. moraliser)

A MORALIZA ~ez tranz. (persoane) 1) rar A instrui dând învățături morale; a îndruma în conformitate cu principiile moralei. 2) fam. A face cuiva morală; a dojeni; a mustra; a probozi. /<fr. moraliser

moralizà v. 1. a face reflexiuni morale; 2. a perfecționa sub raportul moral: a moraliza un popor.

*moralizéz v. tr. (d. morală; fr. -iser, it. -izzare). Fac moral: a-ĭ moraliza pe țăranĭ. Mustru și (iron.) bat: a moraliza un copil. V. intr. Fac morală, predic morala.

moraliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. moralizez, 3 moralizează; conj. prez. 1 sg. să moralizez, 3 să moralizeze

moraliza (a ~) vb., ind. prez. 3 moralizează

moraliza vb., ind. prez. 1 sg. moralizez, 3 sg. și pl. moralizează

moralizez.

MORALIZA vb. v. certa.

MORALIZA vb. a admonesta, a certa, a dăscăli, a dojeni, a mustra, (pop. și fam.) a beșteli, a muștrului, a ocărî, a probozi, (pop.) a sfădi, a sudui, (înv. și reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cîrti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. și Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puțui, (Mold.) a șmotri, (Olt. și Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.)