2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONGÓL, -Ă, mongoli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Mongoliei sau este originară de acolo; p. ext. persoană care face parte din una dintre populațiile care locuiesc în Asia Centrală. 2. Adj. Care aparține Mongoliei sau mongolilor (1), privitor la Mongolia ori la mongoli; mongolic. – Din fr. mongol.

mongol2, ~ă [At: XENOPOL, I. R. III, 87 / Pl: ~i, ~e / E: fr mongol] 1-4 smf, a (Persoană) care (face parte din populația de bază a Mongoliei sau) este originară de acolo. 5-6 smf, a (Pex) (Persoană) care face parte din una din populațiile care locuiesc în Asia Centrală. 7 smp Popor care trăiește în Mongolia. 8 smp (Pex) Conglomerat de populații eterogene care locuiesc pe un vast teritoriu din Asia Centrală. 9-10 a Care aparține (Mongoliei sau) mongolilor (7) Si: mongolic (1-2). 12 a Care se referă (la Mongolia sau) la mongoli (7) Si: mongolic (3-4). 13-14 a Care provine (din Mongolia sau) de la mongoli (7) Si: mongolic (5-6). 15-16 a Specific (Mongoliei sau) mongolilor (7-8) Si: mongolic (7-8). 17 a (Îs) Rasă ~ă Grup de popoare caracterizate prin culoarea galben-brumă a pielii Si: rasă galbenă Cf galben (14).

MONGÓL, -Ă, mongoli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Mongoliei sau este originară de acolo; p. ext. persoană care face parte din una din populațiile care locuiesc în Asia centrală. 2. Adj. Care aparține Mongoliei sau mongolilor (1), privitor la Mongolia sau la mongoli; mongolic. – Din fr. mongol.

MONGÓL2, -Ă, mongoli, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Populare Mongole sau din provincia Mongolia a R. P. Chineze.

MONGÓL1, -Ă, mongoli, -e, adj. Care este propriu mongolilor, al mongolilor.

MONGÓL, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Mongolia. II. adj. referitor la mongoli; mongolic. ◊ (s. f.) limbă vorbită în Mongolia. (< fr. mongol)

MONGÓL1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Mongoliei sau este originară din Mongolia. /<fr. mongol

MONGÓL2 ~ă (~i, ~e) Care aparține Mongoliei sau populației ei; din Mongolia; mongolic. /<fr. mongol

Mongol a. din Mongolia: Imperiu mongol, fundat de Gengishan (1206-1227) și reconstituit de Tamerlan (1370-1405), fu distrus în 1740.

Mongoli m. pl. neam aziatic din trunchiul altaic, locuind în Mongolia. Rassa mongolică numără 646 milioane de indivizi, constituind sâmburele populațiunii aziatice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mongól adj. m., s. m., pl. mongóli; adj. f., s. f. mongólă, pl. mongóle

mongól s. m., adj. m., pl. mongóli, f. sg. mongólă, g.-d. art. mongólei, pl. mongóle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MONGÓL adj. mongolic. (Populație ~.)

MONGOL adj. mongolic. (Populație ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALTAIUL MONGOL (MONGOL ALTAJN [altáin] NURUU), sistem muntos cristalin în SV Mongoliei. Lungime: c. 1.500 m. Alt. med.: c. 3.000 m. Alt. max.: 4.362 m (vf. Najramdal Uul). Ghețari (Potanin, 20 km lungime și 2,5 km lățime).

MONGOL ALTAIN NURUU v. Altaiul Mongol.

NEI MONGOL ZIZHIQU (NEI MENGGU ZIZHIQU), denumirea oficială a regiunii autonome chineze Mongolia Interioară.

Intrare: mongol (adj.)
mongol1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mongol
  • mongolul
  • mongolu‑
  • mongo
  • mongola
plural
  • mongoli
  • mongolii
  • mongole
  • mongolele
genitiv-dativ singular
  • mongol
  • mongolului
  • mongole
  • mongolei
plural
  • mongoli
  • mongolilor
  • mongole
  • mongolelor
vocativ singular
plural
Intrare: mongol (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mongol
  • mongolul
  • mongolu‑
plural
  • mongoli
  • mongolii
genitiv-dativ singular
  • mongol
  • mongolului
plural
  • mongoli
  • mongolilor
vocativ singular
  • mongolule
  • mongole
plural
  • mongolilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mongol (adj.)

etimologie:

mongol, -ă (persoană) mongolă

  • 1. Persoană care face parte din populația Mongoliei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. prin extensiune Persoană care face parte din una dintre populațiile care locuiesc în Asia Centrală.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Populare Mongole sau din provincia Mongolia a R. P. Chineze.
      surse: DLRLC

etimologie: