MONGÓL², -Ă s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Mongoliei sau este originară de acolo; p. e x t. persoană care face parte din una dintre populațiile care locuiesc în Asia Centrală; (la m. pl.) popor, națiune care trăiește în Mongolia; p. e x t. denumire dată unui conglomerat de populații eterogene care locuiesc pe un vast teritoriu din Asia Centrală. Cf. COSTINESCU. Turcii. . . sînt opriți ín strașnicul lor avínt prin năvălirea mongolilor. XENOPOL, I. R. III, 87. Mișcarea lor tindea să împingă convoiul în rîpi, acolo unde odinioară mongolii lui Behadîr vărsaserâ puhoi de sînge. SADOVEANU, O. XIII, 618. 2. Adj. Care aparține Mongoliei sau mongolilor² (1), privitor la Mongolia sau la mongoli, originar din Mongolia; mongolic. Sînt vorbite limba turcă (sau osmană) în Turcia și limba mongolă în R. P. Mongolă, GRAUR, I. L. 208. ◊ Rasă mongolă = rasă galbenă, v. g a l b e n. Rasa mongolă, numită și galbenă, cuprinde partea cea mai mare din Asia. MEHEDINȚI, G. F. 197. – Pl.: mongoli, -e. – Din fr. mongol.