MONGOL, -Ă, mongoli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Mongoliei sau este originară de acolo; p. ext. persoană care face parte din una dintre populațiile care locuiesc în Asia Centrală. 2. Adj. Care aparține Mongoliei sau mongolilor (1), privitor la Mongolia ori la mongoli; mongolic. – Din fr. mongol.

mongol², ~ă [At: XENOPOL, I. R. III, 87 / Pl: ~i, ~e / E: fr mongol] 1-4 smf, a (Persoană) care (face parte din populația de bază a Mongoliei sau) este originară de acolo. 5-6 smf, a (Pex) (Persoană) care face parte din una din populațiile care locuiesc în Asia Centrală. 7 smp Popor care trăiește în Mongolia. 8 smp (Pex) Conglomerat de populații eterogene care locuiesc pe un vast teritoriu din Asia Centrală. 9-10 a Care aparține (Mongoliei sau) mongolilor (7) Si: mongolic (1-2). 12 a Care se referă (la Mongolia sau) la mongoli (7) Si: mongolic (3-4). 13-14 a Care provine (din Mongolia sau) de la mongoli (7) Si: mongolic (5-6). 15-16 a Specific (Mongoliei sau) mongolilor (7-8) Si: mongolic (7-8). 17 a (Îs) Rasă ~ă Grup de popoare caracterizate prin culoarea galben-brumă a pielii Si: rasă galbenă Cf galben (14).

MONGOL, -Ă, mongoli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Mongoliei sau este originară de acolo; p. ext. persoană care face parte din una din populațiile care locuiesc în Asia centrală. 2. Adj. Care aparține Mongoliei sau mongolilor (1), privitor la Mongolia sau la mongoli; mongolic. – Din fr. mongol.

MONGOL¹, -Ă, mongoli, -e, adj. Care este propriu mongolilor, al mongolilor.

MONGOL, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Mongolia. II. adj. referitor la mongoli; mongolic. ◊ (s. f.) limbă vorbită în Mongolia. (< fr. mongol)

MONGOL² ~ă (~i, ~e) Care aparține Mongoliei sau populației ei; din Mongolia; mongolic. /<fr. mongol

Mongol a. din Mongolia: Imperiu mongol, fundat de Gengishan (1206-1227) și reconstituit de Tamerlan (1370-1405), fu distrus în 1740.

mongol adj. m., s. m., pl. mongoli; adj. f., s. f. mongolă, pl. mongole

mongol adj. m., s. m., pl. mongoli; adj. f., s. f. mongolă, pl. mongole

mongol s. m., adj. m., pl. mongoli, f. sg. mongolă, g.-d. art. mongolei, pl. mongole

MONGOL adj. mongolic. (Populație ~.)

MONGOL adj. mongolic. (Populație ~.)

ALTAIUL MONGOL (MONGOL ALTAJN [altáin] NURUU), sistem muntos cristalin în SV Mongoliei. Lungime: c. 1.500 m. Alt. med.: c. 3.000 m. Alt. max.: 4.362 m (vf. Najramdal Uul). Ghețari (Potanin, 20 km lungime și 2,5 km lățime).

MONGOL ALTAIN NURUU v. Altaiul Mongol.

NEI MONGOL ZIZHIQU (NEI MENGGU ZIZHIQU), denumirea oficială a regiunii autonome chineze Mongolia Interioară.

MONGÓL², -Ă s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Mongoliei sau este originară de acolo; p. e x t. persoană care face parte din una dintre populațiile care locuiesc în Asia Centrală; (la m. pl.) popor, națiune care trăiește în Mongolia; p. e x t. denumire dată unui conglomerat de populații eterogene care locuiesc pe un vast teritoriu din Asia Centrală. Cf. COSTINESCU. Turcii. . . sînt opriți ín strașnicul lor avínt prin năvălirea mongolilor. XENOPOL, I. R. III, 87. Mișcarea lor tindea să împingă convoiul în rîpi, acolo unde odinioară mongolii lui Behadîr vărsaserâ puhoi de sînge. SADOVEANU, O. XIII, 618. 2. Adj. Care aparține Mongoliei sau mongolilor² (1), privitor la Mongolia sau la mongoli, originar din Mongolia; mongolic. Sînt vorbite limba turcă (sau osmană) în Turcia și limba mongolă în R. P. Mongolă, GRAUR, I. L. 208. ◊ Rasă mongolă = rasă galbenă, v. g a l b e n. Rasa mongolă, numită și galbenă, cuprinde partea cea mai mare din Asia. MEHEDINȚI, G. F. 197. – Pl.: mongoli, -e. – Din fr. mongol.