13 definiții pentru moloz

MOLÓZ, molozuri, s. n. Material sub formă de pulbere de tencuială, spărturi de cărămidă și mortar, provenit din dărâmarea unor ziduri sau după executarea unor lucrări de zidărie. – Din tc. moloz.

MOLÓZ, molozuri, s. n. Spărturi și pulbere de tencuială, cărămidă și mortar, provenite din dărâmarea unor ziduri sau după executarea unor lucrări de zidărie. – Din tc. moloz.

MOLÓZ s. n. 1. Sfărîmături și praf de cărămidă, de tencuială și de mortar, provenite din dărîmarea unei zidării. Gospodăria în miniatură era numai movili de moloz, cărămidă, țiglă pisată. C. PETRESCU, Î. II 5. Cînd rîndunica veni intr-o primăvară, găsi la picioarele tovarășului său atîta moloz și cărămizi, că-i fu milă. BASSARABESCU, V. 50. Casa noastră – o grămadă de moloz acoperită de bălării. VLAHUȚĂ, O. A. 497. 2. (Rar) Tencuială, mortar. Oamenii urcau și coborau schelele, ducînd cărămizile ori molozul trebuitor. ANGHEL, PR. 57. Straturi de cărămidă roșie... se alternă măiestrește cu așternuturi de un moloz țeapăn și gălbui. ODOBESCU, S. I 388. – Variantă: molúz (SADOVEANU, O. L. 13) s. n.

molóz s. n., pl. molózuri

molóz s. n., pl. molózuri

MOLÓZ s. (CONSTR.) (pop.) golomoz. (~ provenit din demolări.)

molóz (molózuri), s. n. – Piatră spartă, dărîmături. Tc. moloz (Șeineanu, II, 263; Loebel 64; Lokotsch 1481), cf. bg. molos.

MOLÓZ ~uri n. Material de construcție (cărămidă, mortar, tencuială), provenit din demolarea unei clădiri. /<turc. moloz

moloz n. var închegat cu nisip din dărâmături dela zidurile caselor. [Turc. MOLOZ].

molóz și (nord) molúz n., pl. inuzitat urĭ (turc. moloz, molos). Materiĭ provenite din dărămăturĭ [!] (cărămizĭ sparte, tencuĭală, petre [!] ș. a.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MOLÓZ s. (CONSTR.) (pop.) golomóz. (~ provenit din demolări.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

moloz, molozuri s. n. 1. (deț.) rest neutilizat al unui obiect, cedat de deținător. 2. (deț.) arpacaș. 3. (la sg.) bani.

a da la moloz expr. (deț.) a repartiza (un deținut) într-o colonie de muncă.

Intrare: moloz
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular moloz molozul
plural molozuri molozurile
genitiv-dativ singular moloz molozului
plural molozuri molozurilor
vocativ singular
plural