13 definiții pentru mortar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORTÁR, mortare, s. n. Material de construcție constituit dintr-un amestec de var, nisip, apă, ciment sau ipsos etc., care se folosește ca element de legătură între materiale de construcție solide. – Din lat. mortarium.

MORTÁR, mortare, s. n. Material de construcție constituit dintr-un amestec de var, nisip, apă, ciment sau ipsos etc., care se folosește ca element de legătură între materiale de construcție solide. – Din lat. mortarium.

mortar1 sn [At: HEM 2887 / Pl: ~e / E: lat mortarium] 1 Material de construcție în stare fluidă sau sub formă de pastă, constituit dintr-un amestec de liant, material granular și apă, care se solidifică prin întărirea liantului și care este folosit pentru legarea, fixarea, acoperirea etc. elementelor de construcție. 2 (Reg) Pământ muiat cu apă și amestecat cu paie sau cu pleavă, utilizat la tencuit Vz lut. 3 (Sst) Vas în care se pisează grăunțe.

MORTÁR s. n. Material de construcție alcătuit dintr-un amestec de var, ciment, nisip și apă, întrebuințat pentru ă lega elementele unei zidării sau la tencuit; (regional) maltăr.

MORTÁR s.n. Amestec de var, de ciment, de nisip și de apă, folosit ca material de legătură în zidărie. [< lat. mortarium].

MORTÁR s. n. amestec de var, ciment, nisip și apă, liant în zidărie. (< lat. mortarium)

MORTÁR ~e n. Material în formă de pastă, pregătit dintr-un amestec de ciment, nisip, var și apă, folosit ca element de legătură între cărămizile unei construcții sau pentru tencuit. /<lat. mortarium

*mortár n., pl. e și urĭ (lat. mortarium. V. mortier). Tencuĭală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mortár s. n., pl. mortáre

mortár s. n., pl. mortáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MORTÁR s. (CONSTR.) (reg.) maltăr, (Transilv.) păpălașcă, (prin Mold.) șpriț.

MORTAR s. (CONSTR.) (reg.) maltăr, (Transilv.) păpălașcă, (prin Mold.) șpriț.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mortár (-ruri), s. n. – Material de construcție. Lat. mortarium (sec. XIX). E dubletul lui mortier, s. n. (piesă de artilerie), din fr. mortier și al lui mojar, v. mai sus.

Intrare: mortar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mortar
  • mortarul
  • mortaru‑
plural
  • mortare
  • mortarele
genitiv-dativ singular
  • mortar
  • mortarului
plural
  • mortare
  • mortarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mortar

  • 1. Material de construcție constituit dintr-un amestec de var, nisip, apă, ciment sau ipsos etc., care se folosește ca element de legătură între materiale de construcție solide.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: maltăr

etimologie: