tencuială sf [At: COSTINESCU / P: ~cu-ia~ / V: (reg) tân~, tinciui~, tin~ / Pl: ~ieli / E: tencui¹ + -eală] 1 Tencuire. 2 (Ccr) Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane pentrua le proteja și pentru a obține suprafețe netede Si: (reg) drișcuială, maltăr, morânceală, teanc^{2}, tencuitură, văcălaș, văcăluială. 3 (Reg) Lut muiat cu apă, amestecat cu baligă și cu nisip, cu care se muruiesc pereții caselor Si: muruială. 4 (Reg) Spoială (de var) care protejează pomii. 5 (Reg) Pământ frământat din care se construiesc pereții caselor.

TENCUIALĂ, tencuieli, s. f. Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane, pentru a le proteja sau pentru a se obține suprafețe netede. Ca să ajute pe o văduvă căreia i se stricase soba, a lucrat o jumătate de zi cu mîna lui, potrivind cărămizile și stropindu-se de tencuială. SADOVEANU, E. 232. În fund se vedea spinarea unui zid cu tencuiala grunzuroasă. C. PETRESCU, Î. II 81. Cad bucăți de tencuială, Și-ngrozit zvîcnește stolul liliecilor acu. COȘBUC, P. II 99. Păreții erau de piatră... și orice tencuială căzuse. EMINESCU, N. 51.

TENCUIALĂ ~ieli f. Strat de mortar aplicat pe suprafața pereților și a tavanului pentru a le proteja și a le netezi. ◊ ~ uscată plăci de ipsos care se întrebuințează în locul tencuielii obișnuite. [G.-D. tencuielii] /a tencui + suf. ~eală

tencuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a tencui. Substanță cu care se tencuĭește (var amestecat cu nisip, ciment, lut). V. mortar.

tâncuială sf vz tencuială

tinciuială sf vz tencuială

tincuială sf vz tencuială

tencueală f. 1. lucrarea de a tencui; 2. amestec din var și nisip.

tencuială s. f., g.-d. art. tencuielii; pl. tencuieli

tencuială s. f., g.-d. art. tencuielii; pl. tencuieli

tencuială s. f., g.-d. art. tencuielii; pl. tencuieli

tencuială

tencuială, -ieli.

tencuială s. f. sg. 1. fard de obraz. 2. (prin ext.) machiaj.

TENCUIALĂ s. (CONSTR.) (înv. și reg.) rasol, rasoleală, (reg.) tencuitură, (Ban.) drișcuială, (Transilv., Ban., prin Bucov.) maltăr, (prin Munt.) morânceală, (prin Transilv.) scrob, șlipă, (Transilv.) văcălaș, văcăluială. (~ la un perete.)

TENCUIALĂ s. (CONSTR.) (înv. și reg.) rasol, rasoleală, (reg.) tencuitură, (Ban.) drișcuială, (Transilv., Ban., prin Bucov.) maltăr, (prin Munt.) morînceală, (prin Transilv.) scrob, șlipă, (Transilv.) văcălaș, văcăluială. (~ la un perete.)