MOLOZ s. n. 1. Sfărîmături și praf de cărămidă, de tencuială și de mortar, provenite din dărîmarea unei zidării. Gospodăria în miniatură era numai movili de moloz, cărămidă, țiglă pisată. C. PETRESCU, Î. II 5. Cînd rîndunica veni într-o primăvară, găsi la picioarele tovarășului său atîta moloz și cărămizi, că-i fu milă. BASSARABESCU, V. 50. Casa noastră – o grămadă de moloz acoperită de bălării. VLAHUȚĂ, O. A. 497. 2. (Rar) Tencuială, mortar. Oamenii urcau și coborau schelele, ducînd cărămizile ori molozul trebuitor. ANGHEL, PR. 57. Straturi de cărămidă roșie... se alternă măiestrește cu așternuturi de un moloz țeapăn și gălbui. ODOBESCU, S. I 388. – Variantă: moluz (SADOVEANU, O. L. 13) s. n.