mol⁵ s [At: ALR II/I, h 121/64 / Pl: nct / E: nct] (Med; reg) Rapăn.

mol⁶ s [At: BARONZI, L. 149 / Pl: nct / E: rrm mol] (Arg) Vin.

mol⁴ s [At: BIANU, D. S. / Pl: nct / E: fr môle] Tumoare care se formează uneori în uter, după fecundare, împiedicând dezvoltarea fătului.

mol³ sn [At: FILIMON, O. I, 331 / Pl: ~uri / E: it molo, fr môle] Construcție în bazinul unui port, sub formă de dig care înaintează de la țărm către larg, servind pentru acostare, operații portuare, apărarea portului de curenți și de valuri etc. corectat(ă)

mol¹ sm [At: MARIAN – ȚIȚEICA, FIZ. I, 130 / Pl: ~i / E: fr mole, ger Mol] (Chm) Moleculă-gram.

MOL², muluri, s. n. Dig de piatră, care înaintează de la mal către larg, construit la intrarea sau în interiorul unui bazin portuar pentru a domoli acțiunea apelor (valuri, depuneri etc.) sau pentru a realiza cheiuri și platforme suplimentare.

MOL¹, moli, s. m. Moleculă-gram.

MOL s.n. Dig de piatră construit către largul mării la intrarea într-un port pentru a micșora acțiunea valurilor care vin din larg. [< it. molo, fr. môle, cf. lat. moles – grămadă].

MOL s.m. Moleculă-gram. [Cf. germ. Mol, fr. mole].

MOL¹ s. m. moleculă-gram (< fr. mole, germ. Mol)

MOL² s. n. dig din piatră construit către largul mării, la intrarea într-un port, pentru a micșora acțiunea valurilor. (< it. molo, fr. môle)

MOL¹ ~i m. Unitate de măsură a capacității de materie; moleculă-gram. /<fr. mole, germ. Mol

MOL² ~uri n. Dig construit spre largul mării la intrarea într-un port, pentru a micșora acțiunea valurilor. /<it. molo, fr. môle

mol¹ (dig) s. n., pl. moluri

mol² (moleculă-gram) s. m., pl. moli

mol² (dig) s. n., pl. moluri

mol¹ (moleculă-gram) s. m., pl. moli

mol (dig) s. n., pl. moluri

mol (moleculă-gram) s. m., pl. moli

mol s. n. – Vin. Țig. mol (Graur 173; Juilland 169). Cuvînt de Arg., ca și der. molan, s. n. (vin), molete, s. m. (vin).

MOL – cf. adj. moale. 1. Mol/e, Ion (Tec I); -ea, V. act. -ești s. (Ștef). 2. + -an: Molan, N. (L Pl 355; T-Jiu). 3. -in: Molin (Tec I). 4. -oiu: Moloiu, A. (RI I 21). 5. Cu suf. -ența: Molența b., mold. (Sd XXI). 6. Molcuț (Moț) < adj. molcuț. 7. Maloman, mold. prob. subst. moloman (om molatic) cont. cu rus малo „puțin”. 8. Moaleș și Moleș, fam. (Sur X, XXIV); ambele < adj. moale.

mol, moluri s. n. v. molan.

MOL s. v. moleculă-gram.

MOL s. v. vin.

mol s. v. VIN.

mol, moluri, (mul), s.n. Noroi, nămol; tină: „De-ai si negru ca molu, / Drag mi ești ca sufletu” (Papahagi, 1925: 195). ■ Termenul mol este specific în Trans., iar mul, în Maram. – Var. a lui mâl (MDA); din sl. molu „măcinătură”, scr. mulj „nămol”, pol. mul (Scriban); cf. ucr. mul, germ. Mull.

mol, moluri, (mul), s.n. – Noroi, nămol; tină: „De-ai si negru ca molu, / Drag mi ești ca sufletu” (Papahagi, 1925: 195); „Mul negru de m-a muli, / Apa tăt m-a limpezi” (Ștețco, 1990: 249). Termenul mol este specific în Trans., iar mul, în Maram. – Var. a lui mâl (< mul) (MDA); din sl. molu „măcinătură”, scr. mulj „nămol”, pol. mul (Scriban); cf. ucr. mul, germ. Mull.

MOL³ s. n. Construcție în bazinul unui port, sub formă de dig care înaintează de la țărm către larg, servind pentru acostare, operații portuare, apărarea portului de curenți și de valuri etc. Mă îndreptai către molul portului celui nou. FILIMON, O. I, 331. Molurile cu lungimi mai mari nu sînt recomandabile din cauza complicațiilor cari rezultă prin aglomerarea. . . numeroaselor drumuri. LTR². Uneori molurile au și rolul de a apăra bazinul portului de curenți și de valuri. DER. – Pl.: moluri. – Din it. molo, fr. môle.

MOL¹ s. m. (Chim.) Moleculă-gram. O moleculă-gram sau un mol reprezintă atitea grame de substanță, cît face greutatea lui moleculară. MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. I, 130, cf. LTR², DER. – Pl.: moli. – Din fr. mole, germ. Mol.

MOL⁶ subst. (Argotic) Vin. BARONZI, L. 149. Ciupit de mol. BL II, 173. Un bazin de mol „o sticlă de vin”. GR. S. VII, 120, cf. DR. XI, 143. – Din țig. mol.

MOL² s. m. v. molie.

MOL⁴ subst. Tumoare care se formează uneori în uter, după fecundare, împiedicînd dezvoltarea fătului. Cf. BIANU, D. S. – Din fr. môle.

MOL⁵ subst. (Med.; regional) Rapăn (Ineu-Arad). ALR II/I h 121/64. – Etimologia necunoscută.

MOL⁷ s. n. v. mîl.