mol, moluri, (mul), s.n. Noroi, nămol; tină: „De-ai si negru ca molu, / Drag mi ești ca sufletu” (Papahagi, 1925: 195). ■ Termenul mol este specific în Trans., iar mul, în Maram. – Var. a lui mâl (MDA); din sl. molu „măcinătură”, scr. mulj „nămol”, pol. mul (Scriban); cf. ucr. mul, germ. Mull.

MOL² s. m. v. molie.

MOL⁴ subst. Tumoare care se formează uneori în uter, după fecundare, împiedicînd dezvoltarea fătului. Cf. BIANU, D. S. – Din fr. môle.

MOL⁵ subst. (Med.; regional) Rapăn (Ineu-Arad). ALR II/I h 121/64. – Etimologia necunoscută.

MOL⁷ s. n. v. mîl.