23 de definiții pentru vin

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIN, (2) vinuri, s. n. Băutură alcoolică (de 7-16%) obținută prin fermentarea mustului de struguri sau p. gener. prin fermentarea mustului, altor fructe. 2. Sortiment din această băutură. – Lat. vinum.

vin sn [At: PSALT. HUR. 58r/10 / Pl: ~uri, (îvr) ~ure / E: ml vinum] 1 Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului de struguri Si: (îrg) viniță1 (1), (arg) mol6, molan2, molete3, motorină. 2 Cantitate determinată de vin (1) Si: (îrg) viniță1 (2), (arg) mol6, molan2, molete3, motorină. 3 (Trs; îs) ~ acru Oțet preparat din vin. 4 (Ban; îs) ~ prăfript Țuică făcută din vin. 5 (Olt; mai ales d. copiii mici; îe) A vărsa ~ul mărtanului A plânge. 6 (Reg; îe) A-i ieși (cuiva) ~ul în nas A fi bețiv. 7 (Pfm; îe) A (i) se sui (sau a i se urca cuiva) ~ul la (sau în) cap A se ameți de băutură. 8 (Trs; îe) A lua drumul ~ului A cădea în patima beției. 9 (Rar; îe) A pune (sau a-și turna) apă în ~ A-și tempera pornirile. 10 (Reg; îe) A bea ~ de unde cântă broasca A bea apă. 11 (Mol; îls) ~ călcat de broaște Apă (1). 12 (Îvr; fig) Beție (1). 13 (Lpl) Varietăți de vin (1). 14 (Bis; spc) Element esențial, împreună cu pâinea, pentru săvârșirea tainei sfintei euharistii. 15 (Pex; udp „de”, care indică felul) Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului (îndulcit) de mere, de pere, de prune etc. sau a sucului2 (îndulcit) extras din trestia-de-zahăr, din cocotier etc. 16 (Med; pex; urmat de determinări care indică felul) Preparat medicinal lichid rezultat prin dizolvarea în vin (1) a unor substanțe medicamentoase sau prin macerarea în vin a unor plante medicinale. 17 (Bot; înv) Viță2 de vie1 (Vitis vinifera). 18 (Înv) Plantație de vie1 (1). 19 (Trs) ~ sălbatic Viță de Canada (Parthenocissus quinquefolia).

vin s.n. 1 Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului de struguri. ◊ Expr. = A lua drumul vinului = a cădea în patima beției. A i se sui cuiva vinul la (ori în) cap v. sui. A trage vinul de pe drojdie v. trage. ♦ Cantitate determinată din această băutură. A băut tot vinul din pahar. ♦ Recipient care conține această băutură. A pus vinul pe masă. ♦ Fig. (înv.) Beție, chef. 2 (bis.) Unul dintre cele două elementele esențiale (împreună cu pîinea) pentru săvîrșirea tainei sfintei euharistii, simbolizînd sîngele lui Hristos. 3 Ext. (de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de” care indică felul) Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului de mere, de pere etc. 4 Ext. (med.) Preparat medicinal lichid rezultat prin dizolvarea în vin a unor substanțe medicamentoase. ◊ Spirt de vin v. spirt. • pl. -uri. /lat. vīnum.

VIN, vinuri, s. n. Băutură alcoolică (de 7-16%) obținută prin fermentarea mustului de struguri sau, p. gener. prin fermentarea mustului altor fructe. – Din lat. vinum.

VIN, (2) vinuri, s. n. 1. Băutură alcoolică rezultată din fermentarea mustului de struguri. Rău e să nu bei. Și mai rău e să bei vin prost după ce ai băut vin bun. SADOVEANU, Z. C. 50. Jupînul Dumitru își lăuda mereu vinul cel nou. BUJOR, S. 99. Nouă buți de vin goliră și-ncă tot mai cer să bea, Iar Agnița Crîșmărița n-are vin să le mai dea! IOSIF, P. 63. Mă închin la cinstita fața voastră ca la un codru verde, cu un poloboc de vin și cu unul de pelin. CREANGĂ, P. 255. 2. (La pl.) Varietăți, soiuri, specialități de vin (1). Masa era totdeauna întinsă, vinurile bune curgeau din belșug. SADOVEANU, E. 174. 3. Băutură alcoolică obținută din fermentarea altor fructe decît strugurii. Vin de mere.

VIN ~uri n. 1) Băutură alcoolică, obținută prin fermentarea sucului de struguri (sau de alte fructe). ~ vechi. ~ sec. 2) la pl. Varietăți de astfel de băutură. /<lat. vinum

vin n. 1. lichid alcoolic obținut prin fermentarea mustului din struguri: vin alb, vin negru; 2. orice preparațiune farmaceutică tăcută cu vin și cu alte substanțe: vin de chinină; 3. orice licher fermentat și spirtos tras din vegetale: vin de palmier. [Lat. VINUM].

1) vin n., pl. urĭ (lat. vinum, rudă cu vgr. oînos; it. sp. vino, pv. cat. vi, fr. vin, pg vinho. D. lat. vine germ. wein și vsl. vino). O băutură îmbătătoare care se scoate din poamă storcînd-o (saŭ și din alte fructe) și care se numește maĭ întîĭ must, ĭar după fermentare vin: vin alb, vin roș (vin negru, adică „roș închis”). Medicament cu vin: vin de chinchină. Fig. A-țĭ turna apă în vin, a te modera, a nu maĭ fi așa de pornit.

vini1 vt [At: CANTACUZINO, A. 86r/12 / Pzi: ~nesc / E: vină] (Îvr; c. i. oameni) A învinui.

vinărie s.f. Pivniță în care se păstrează (și se vinde) vinul; depozit de vin; vinărit. • pl. -ii. g.-d. -iei. /vin + -ărie.

ARS I. adj. 1 p. ARDE: cărbuni arși; friptură ~ă; față ~ă de soare; fig. ~ de sete contr. NEARS 2 proverb: A sări (ca) ~, a sări repede dintr’un loc, a se ridica iute, trezindu-se fără veste din starea de amorțire, de nepăsare, etc. în care se află; a trece ~ pe lîngă cineva, a trece foarte iute, foarte grăbit 3 familiar Cu sufletul ~, cu inima ~ă, cu sufletul amărît, cu inima îndurerată; de aci, elipt.: nu mă lăsa așa de tot ~ă și înfocată (CANT.) 4 proverb: A-i da un fier ~ prin inimă, a simți o neliniște, o turburare grozavă 5 Argint ~, aur ~, etc., argint, etc. trecut prin foc, curățit de ori-ce amestec străin 6 🍸 Trans. Vin-ars 👉 VIN. II. sbst. Faptul de a arde: ~ul coșurilor; de zăduh și de ~ul soarelui (HASD.). III. ARSE sn. pl. = ARDERE-DE-TOT.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vin s. n., (sorturi) pl. vinuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VIN s. (arg.) mol, molan, molete, motorină.

VIN s. (arg.) mol, molan, molete, motorină.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vin (-nuri), s. n. – Băutură alcoolică obținută din fermentarea mustului. – Mr. vin, megl. vin, istr. vir. Lat. vῑnum (Pușcariu 1886; REW 9356); cf. it., sp. vino, prov., cat. vi, fr. vin, port. vinho.Der. vinărici, s. m. (podgorean, viticultor; s. n., impozit pe vin); vinăricer, s. m. (cel care strîngea impozitul pe vin); vinărit, s. n. (impozit pe vin); vinărie, s. f. (bodegă); vinariță, s. f. (plantă, Asperula odorata); vinaț, s. n. (vin), probabil din lat. vῑnācĕus (REW 9337); vinicer (var. vinițel), s. n. (septembrie), probabil der. interior (după Tiktin și Candrea, din sl. vinicije „vie”); vinimeriu, s. m. (septembrie), cuvînt rar, pe care Bogrea, Dacor., III, 739, îl deriva din lat. vindĕmĭārius; vinos, adj. (ca vinul); vinars, s. n. (Trans., țuică), comp. ca germ. Branntwein; vinărsar, s. m. (producător de țuică); vinărsărie, s. f. (distilerie sau prăvălie de țuică). – Din rom. provine bg. vinerič (Capidan, Raporturile, 224).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

vin, vinuri s. n. Băutură obținută prin fermentarea mustului de struguri. ♦ Element esențial, împreună cu pâinea, la săvârșirea tainei sfintei Euharistii. – Din lat. vinus.

BONUM VINUM LAETIFICAT COR HOMINIS (lat.) vinul bun înveselește inima omului – „Eclesiastul”, 40, 20.

IN VINO VERITAS (lat.) adevărul este în vin – Pliniu cel Bătrân, „Naturalis historia”, 14, 141. După câteva pahare de vin, omul, devenit expansiv, este mai puțin discret ca de obicei, și-și dezvăluie gânduri (adevăruri) pe care nu are curajul să le spună când este treaz.

In vino veritas! (lat. „În vin e adevărul”)- Expresie veche de peste două mii de ani, dar cu cît mai veche, cu atît mai vestită, ca și vinul la care se referă. Paternitatea ei e atribuită lui Alceu, poet grec care a trăit cu șase veacuri înaintea erei noastre. Pe vremea lui, celor bănuiți de fapte infamante li se turnau vinuri tari în amfore mari de lut, spre a-i îmbăta și a scoate de la ei adevărul. Din acest fapt a scos și Alceu un adevăr pe care l-a turnat în cupa mică a unei maxime, extrem de des aflată pe buzele oamenilor. Omul, la băutură, devine expansiv, vorbăreț. El dezvăluie atunci taine, intimități, adevăruri pe care le ascunde cînd e treaz. Expresia se utilizează și în zeflemea. Germanii folosesc citatul propriu: Die Wahrheit ist im Wein, căruia i-a dat o semnificație mai satirică decît înaintașul său Alceu, creatorul expresiei. Versiunea latină recunoaște că omul, la băutură, spune adevărul. Varianta germană actualizează ideea: „Die Wahrheit ist im Wein; Das heißt: In unsern Tagen, Muß einer betrunken sein, Um Lust zu haben, die Wahrheit zu sagen”. (Adevărul e în vin;/ Asta înseamnă că în zilele noastre/ Trebuie cineva să fie beat/ Ca să aibă chef să spună adevărul). Deosebirea de nuanțe se cuvine reținută, spre a cunoaște sensul adevărat în care trebuie folosită expresia care se silește să afle și ea adevărul! LIT.

Wein, Weib und Gesang (germ. „Vinul, femeia și cîntecul”) – sînt „cele trei lucruri bune” (die guten drei Dinge), spune un vechi dicton german. Se atribuie lui Luther o prelucrare în versuri: Wer nicht liebt Wein, Weib und Gesang,/ Der bleibt ein Narr sein Lebenlang! (Cine nu iubește vinul, femeia și cîntecul/ Rămîne un netot toată viața). Iar un cîntec popular italian repetă aproape identic: Chi non ama il vino, la donna e il canto,/ Un pazzo egli sarà e mai un santo (Cui nu-i plac vinul, fe- meia și cîntul/ Va fi un nerod și nu un sfînt). LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

VIN bobiță, boharcă, bolearcă, buleoarcă, căpșunică, ceai, corăbioară, flanelă, mol, molan, molete, șpriț, șprițache, șprițan, șprițeanu, șprițescu, șprițuleanu, tulburel, vinuleanu.

Intrare: vin
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vin
  • vinul
  • vinu‑
plural
  • vinuri
  • vinurile
genitiv-dativ singular
  • vin
  • vinului
plural
  • vinuri
  • vinurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vin, vinurisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Băutură alcoolică (de 7-16%) obținută prin fermentarea mustului de struguri. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    diminutive: vinișor
    • format_quote Rău e să nu bei. Și mai rău e să bei vin prost după ce ai băut vin bun. SADOVEANU, Z. C. 50. DLRLC
    • format_quote Jupînul Dumitru își lăuda mereu vinul cel nou. BUJOR, S. 99. DLRLC
    • format_quote Nouă buți de vin goliră și-ncă tot mai cer să bea, Iar Agnița Crîșmărița n-are vin să le mai dea! IOSIF, P. 63. DLRLC
    • format_quote Mă închin la cinstita fața voastră ca la un codru verde, cu un poloboc de vin și cu unul de pelin. CREANGĂ, P. 255. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare ... sau prin fermentarea mustului altor fructe. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Vin de mere. DLRLC
  • 2. Sortiment din această băutură. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Masa era totdeauna întinsă, vinurile bune curgeau din belșug. SADOVEANU, E. 174. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.