mol¹ sm [At: MARIAN – ȚIȚEICA, FIZ. I, 130 / Pl: ~i / E: fr mole, ger Mol] (Chm) Moleculă-gram.

mol³ sn [At: FILIMON, O. I, 331 / Pl: ~uri / E: it molo, fr môle] Construcție în bazinul unui port, sub formă de dig care înaintează de la țărm către larg, servind pentru acostare, operații portuare, apărarea portului de curenți și de valuri etc. corectat(ă)

mol⁴ s [At: BIANU, D. S. / Pl: nct / E: fr môle] Tumoare care se formează uneori în uter, după fecundare, împiedicând dezvoltarea fătului.

MOL – cf. adj. moale. 1. Mol/e, Ion (Tec I); -ea, V. act. -ești s. (Ștef). 2. + -an: Molan, N. (L Pl 355; T-Jiu). 3. -in: Molin (Tec I). 4. -oiu: Moloiu, A. (RI I 21). 5. Cu suf. -ența: Molența b., mold. (Sd XXI). 6. Molcuț (Moț) < adj. molcuț. 7. Maloman, mold. prob. subst. moloman (om molatic) cont. cu rus малo „puțin”. 8. Moaleș și Moleș, fam. (Sur X, XXIV); ambele < adj. moale.