14 definiții pentru moftangiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOFTANGÍU, moftangii, s. m. (Înv.) Om neserios pe care nu se poate conta, flecar (și șmecher); moftolog. – Moft + suf. -angiu.

moftangiu sm [At: CARAGIALE, O. VI, 37 / Pl: ~ii / E: moft + -angiu, cf muftangiu] (Fam) Om neserios, flecar și șmecher Si: palavragiu, (rar) moftolog, mofturean.

MOFTANGÍU, moftangii, s. m. (Fam.) Om neserios pe care nu se poate conta, flecar (și șmecher); moftolog. – Moft + suf. -angiu.

MOFTANGÍU, moftangii, s. m. Om lipsit de seriozitate, pe care nu poți pune temei; flecar, palavragiu. E jocul moftangiilor care țin să se procopsească, PAS, L. I 151. Ajungem la sfîntul Ilie, în Gorgani, – moftangiul după noi. CARAGIALE, O. I 46.

MOFTANGÍU ~i m. Persoană care vădește lipsă de seriozitate. /moft + suf. ~giu

moftangiu m. cel ce umblă cu mofturi. [Turc. MUFTADJI, chilipirgiu].

moftangíŭ, -gĭoáĭcă s. (d. moft orĭ turc. muftağy, chilipirgiŭ). Fam. Om neserios, farsor. Fem. gĭoaĭcă. V. farfasit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moftangíu (înv.) s. m., art. moftangíul; pl. moftangíi, art. moftangíii (-gi-ii)

moftangíu s. m., art. moftangíul; pl. moftangíi, art. moftangíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOFTANGÍU s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

moftangiu s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

moftangiu, -oaică, moftangii, -oaice s. m., s. f. persoană neserioasă pe care nu se poate conta

Intrare: moftangiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moftangiu
  • moftangiul
  • moftangiu‑
plural
  • moftangii
  • moftangiii
genitiv-dativ singular
  • moftangiu
  • moftangiului
plural
  • moftangii
  • moftangiilor
vocativ singular
  • moftangiule
plural
  • moftangiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moftangiu

  • 1. familiar Om neserios pe care nu se poate conta, flecar (și șmecher).
    exemple
    • E jocul moftangiilor care țin să se procopsească. PAS, L. I 151.
      surse: DLRLC
    • Ajungem la sfîntul Ilie, în Gorgani, – moftangiul după noi. CARAGIALE, O. I 46.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Moft + sufix -angiu.
    surse: DEX '98 DEX '09