MOFTANGIU s. m. (Familiar) Om neserios, flecar și șmecher; palavragiu, (familiar, rar) moftolog, mofturean. Dacă nu i-o ajunge ce i-oi da eu moftangiului, să-mi tai mie favuridele. CARAGIALE, O. VI, 37. Criticul e un moftangiu care vrea să-și dea aere de om priceput. id. ib. VII, 158. Să scăpăm odată de moftangii. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II, 26. E jocul moftangiilor care țin să se procopsească. PAS, L. I, 151. Caragiale scrie cu vădit năduf împotriva moftangiilor șovini. L. ROM. 1953, nr. 1, 49. Te cunosc, marfagiule, Nu ești Ilie, moftangiule ? TEODORESCU P. P. 126. - Pl.: moftangii. – Moft + suf. -angiu. Cf. m u f t a n g i u.